Ea..

Ea, este Doina. Prietena mea!

Am cunoscut-o cum? Pe Net.. In timp ce-mi cautam o geaca dama de iarna
Dar din ziua cînd ne-am întilnit şi am petrecut haios timpul, exact, nu ne-am mai lăsat!
Sunt puţini oameni care spun, prietena sau prietenul meu cel mai bun.. Eu însă o am, şi ea este Doina sau Buburuza cum o mai numesc eu, iaş spune şi bubu uneori, sau simplu Niţa.
Întilnirea cu ea a fost chiar specială, părea că ne cunoştem de o viaţă şi deja ne povesteam perepeţiile..
Apoi m-a dus în casa ei să îi cunosc părinţii..
Mama Doinei este o femeie frumoasă şi cu o tandreţe aparte, o faţă blîndă cu doi ochi căprui zîmbăreţi la orice oră a zilei. Nui prea înaltă dar e iute şi ageră de calitate.
Cu ea am găsit rapid limbă comună şi ea repejor sa apucat să îmi tocească părţile care nu mergeau. Şi eu mă simţeam enorm de fericită că primesc morală de la o mamă, şi ma purtam ca pe vremuri, ascultam şi rîdeam ca o proastă cînd mama cu ciudă îmi explica ce am mai greşit şi de data asta..
Doina, este înaltă şi frumoasă, are o faţă asemănătoare cu cea a Maicii Domnului, cu doi ochi sinceri sclipitori şi plini de bunătate.
De la ea am învăţat multe, să nu complic viaţa, să nu cheltui ultimii bani, să rîd mult mai mult decît rîdeam şi cu asta am ajuns la diagnoza de tîmpită pentru că şi aşa rîdeam ca o stricată.
Să nu vorbesc urît cel puţin în prezenţa părinţilor, să fug rapid,rapid că oricum o să reuşesc să iau trenul ca să vin la ea, să fac cadouri fără motive, să nu mă cert chiar cu toţi cînd îmi cade situaţia, să las mîndria dacă vreau să dobîndesc ceva, să ne plimbăm oricît de mult avem posibilitate şi să discutăm ca două filosoafe despre viaţă.
Fără ea aş fi goală şi săracă.
Cu ea am plîns,am rîs apoi am plîns din nou.
M-am şi certat şi am umblat prin oraş de nebune prin părţi diverse apoi ne-am întilnit rîzind precum nimic nu se întîmplase.
Pe ea am supărat-o ca mai apoi să îmi cer scuze că am fost toantă. Dar îmi colorează viaţa mea de artist, şi dă sens situaţiilor, şi orice nu s-ar întimpla ştiu că o am, ştiu că este prezentă şi îi pasă de mine!
Îţi mulţumesc pentru memorii frumoase..Îţi urez fericire deplină şi o viaţă senină!

Aşteptam amândouă
La un pod,într-o seară
Să vedem iar un film
La gradina de vară...

Discuţie cu inima mea...

Inimă nu fi de piatră, că doar tu n-ai fost lasată
Să vezi dorul cum mă poartă fruza-n vînt
Inima nu fi haina, c-ai si tu un pic de vina
Daca n-am o zi senina pe pamant
Inima cu ochi ca mura si ca trandafirul gura
Nu-mi da dragostea de-a dura ca-i pacat
Inima nu fi de gheata,fara zambet cald pe fata
Fara cantec,fara viata doar off-tat

Doar de dragul tau,raul mie mai rau
Rasul mie mai rar,amarul mai amar
Si tot suspinand ca omul
O sa ma usuc ca pomul
Ce-si da frunzele pe doua lacrime

Inima cu ochi de stele eu ti-am dat visele mele
Tu le-ai ars ca pe surcele intr-o zi
Inima-mi gasesc eu calea
Chiar de schimb dealul cu valea
Imi alung din suflet jalea orice ar fi

De trei primaveri,de trei ierni si veri
De trei toamne-n rand nu mai am un alt gand
Numele-ti rostesc intr-una cat e soarele si luna
Ma duc pe pustii ca tu nu vrei sa stii

Inima nu fi de piatra,pentru ca-n a vietii roata
O sa-ti umble dorul o data ca nauc
Inima de piatra seaca,poate da Domnul sa-mi treaca
Si te las inima acra si ma duc

 

(cinta Corina Chiriac)

Nu ştiu de ce dar îmi pare că..

Fluturii ei din stomac o domină.
De la un timp încoace o văd zburînd, ce frumos doamne e diversă, aşa nu am văzut-o încă dar e superbă. Aleargă prin lume parcă în paşi de salt.
Alo, dădac-o cei cu EA?
La care dădaca îmi raspunde mereu, indignată de întrebările mele stupide:
- Poi, s-a Îndrăgostit...
Iii, ce fericire..

Frica de...

Cea mai veche si mai puternica emotie a omului este SPAIMA.? (H.P.Lovecraft, scriitor american).

Toti avem multe frici...
Citi dintre voi au incercat vre-odata sa faca lista?
Eu am incercat, trebuie sa zic ca imi ia prea mult timp si e o munca continua, intr-o zi pot sa exclud o frica, in alta sa mai adaug 2,3...

Ei bine azi mi-am zis sa aprofundez lectura despre frica.. Sa vedem ce a iesit..
Dictionarul o defineste ca: raspnsul la o amenintare concreta, si deja aici nu sunt deacord.. Eu am frica si de lucruri care inca nu s-au intimplat, si dracul stie daca se vor intimpla, scenarii negative sa la zic eu asa, si deci nu sunt concrete, sunt idei care mi le-am creat...

Frica irationala se numeste fobie.. si pe astea le am, o lista tare lungusoara..asa ca nu ezit sa o scriu pe careva dintr ele:

-teama de intuneric
-teama de durere
-teama de spatii inguste,stramte
-teama de inundatii
-teama de paianjeni
-tema de a fi lovit de fulger
-teama de imperfectiune
-teama de ruina
-teama de a fi de unul singur
-teama de adancime in apa
-teama de demoni si creaturi
-teama de a nu mirosi urat corpul
-teama de boli
-teama de trecerea timpului
-teama de a cadea de pe un pod in apa
-teama de cainii mari
-teama de a vorbi in public
-teama de erori si pacate
-teama de reprile sau amfibieni
-teama de dentisti
-teama de injectii si picuratori
-teama de a fi rapita noaptea in casa :)))
-teama de soareci, sobolani
-teama de cadavre
-teama de multimea de oameni necunoscuti intr-un ambient haotic
-teama de a fi batuta
-teama de satana
-teama de operatii chirurgicale
-teama de gelozie
-teama de a fi tradata
-teama de a dezamagi pe cineva
-teama de a nu fi acceptata in societate
-teama de a dormi cu lumina stinsa (asta nu inseamna ca dorm cu aprinsa :))))
-teama de a avea conflicte
-teama de a nu ma realiza asa cum planuiesc
-teama de esec personal
-teama de prorpia agresivitate si non control

to be continued ca nu mi le amintesc pe toate...tie de ce iti este frica?

Împacare

Te-am aşteptat în întuneric şi tristeţe....
Moment, de negru şi de gri trăiesc acum...
Barbate splendid rece dar totuşi cu tandreţe...
Tăcere calmă şi indiferentă eşti...

Panou fără răspuns la întrebare...
Perete dezgolit în univers.
Eşec în a mea viaţă şi tristă întimplare...
Nu eşti, nu vreai să fii al meu bărbat !

(15.05.2009)

Scrisoare mamei

Nu stiu cum sa te salut, Buna Ziua scumpa mea, sau Buna Gasit!

A trecut ceva timp pina mi-am regasit curajul sa iti scriu, nu pot explica de ce atit de mult dar nui simplu.
Am multe sensuri de vina, nu sti cum sa le adun pe toate ca sa ti le explic. Si apoi profa mea de romana spunea mereu ca nu e necesar sa folosim o mie de rinduri ca sa explicam tot ce avem inauntru.

Scumpa mea si iubita mea mama, tare mi-e dor de tine. Tare mi-e jale prin tot ceea ce ai trecut, ma urasc enorm de mult ca eram un copil rau ca nu te-am satisfacut asa cum ti-ai fi dorit, ca nu te ascultam si iti raspundeam urit inapoi.

Mi-e si jale de mine ca eram un copil singur alaturi de tine si nu stiam cum sa ma comport, sunt satisfacuta ca am fost alaturi de tine cind ti-a fost greu, ca alergam de la scoala la spital ca nu ma interesau lectiile si stateam doar cu gindul la tine, ca explodam la lectiile de romana cind ma puneau sa citesc poezii despre mama. Eu aveam o singura speranta ca tu sa te faci bine, ca tu sa te ridici din patul ala greu ca sa te dezbraci de boala cea rea.

Nu stiam nici eu scumpa mea cum sa ma comport, crede-ma te iubeam atit de mult si ma bucur pentru curajul meu cind iti spuneam:
- Mama, te iubesc. si tu ma privea plingind si ma sarutai pe frunte...

Nu ai meritat nici o secunda tot prin ce ai trecut, nu ai meritat nici o tristete in viata ta, erai si esti o persoana enorm de speciala, respectata.

Am multe de invatat de la tine, nu intelegeam niciodata cum faceai sa ai relatii bune cu toti, cum faceai sa nu te superi pe lumea care te invidia, dar tu mergeai mindra cu cosul plin de mere si erai atit de frumoasa cind eu alergam spre tine iti ajutam sa duci fructele si te sarutam cu drag pe obraz, eram mindra de tine si strigam in fata la toti: Vine mama!

Sa stii ca nu te-am uitat nici o secunda si nu a fost o zi in care sa nu ma gindesc la tine, stiu ca esti si ca ma supraveghezi. Ce bine ma simt diminetile cind vii in visul meu si imi zimbesti frumoasa si plina de viata, si acea dimineata cind m-am trezit de la mina ta calda care ma netezea pe obraz..

Esti linga noi mereu, tare te iubim, tare ma simt vinovata ca poate nu te-am ingrijit cum trebuie, uneori am zile cind ma urasc cind ma satur de imaginea asta a mea si as vrea sa evadez undeva, apoi ma gindesc oare mama tu eshti multumita de cum am fost eu alaturi de tine?

Gindurile asta nu ma lasa sa traiesc, am sensuri de vina mari, tot ce pot sa fac e sa fiu un copil cuminte sa fii mindra de mine, sa invat bine, si crede-ma o fac ma pregatesc la examenele mele cu staruinta, dar iarta-ma cind ma pierd in fata profesorilor si am note mici, nu mii simplu aici la scoala.

Merg pe strazi si imaginez ca merg cu tine de mina, ca zimbim amindoua asa cum ne plimbam prin parc impreuna si mincam inghetata, si cit de frumos era sa ma asez linga tine pe scaun si sa iti privesc ochii tai frumosi, ochi pe care ii caut in orice femeie pe care o vad pe strada, dar inca nu am gasit asa ochi ca ai tai...

Merg pe strazi si ma uit dupa orice femeie, poate esti tu poate ai venit...
Te iubesc, si printre lacrimi iti scriu ca nu este zi in care sa nu te astept. Uneori ma simt ca o frunza batuta de vint care zboara in toate directiile, nu stiu unde sa ma regasesc sunt multe clipe in viata in care nu stiu cum sa procedez, am mare nevoie de tine, de cuvintele tale pline de tilc, si capacitate aia a ta de a rezolva lucrurile cu calm. Nu stiu cum faceai dar nu greseai niciodata cind trebuia sa iai o decizie.

Vrea doar sa ma ierti daca nu am fost asa cum vroiai, daca te-am facut sa suferi, daca te-am facut sa plingi, nu stiu nici eu de ce eram asa...dar tare te iubesc!

De Ce?

Nu sunt atît de bună precum aş vrea, Dar nu sunt nici atît de rea încît să zic că nui folos din mine.
Sunt încă tînără şi multe lucruri nu le cunosc, nu ştiu cum să fac să fie bine.
Poate ar trebui să ne calmăm şi să nu ne mai năruim cu idea, cum va fi ziua de mîine.

Sunt îndrăgostită, sau poate chiar iubesc, pentru că îl vreau prea mult alături. Îmi place să discut, să îl ascult, să privim filme împreună sub aceeaşi plapumă, să ne trezim alături.
Stau cu o persoană atît de fragedă, atît de fină, prea inteligentă, bogat sufleteşte dar.. nu am putut să îl înţeleg mereu. Da, da iar îmi penetrez singură neuronii, dar pare o frunză în univers cu prea multe rupturi, prea mult trecut, prea multe lucruri arse, prea multa urmărire de negativ. Apoi am apărut eu, solară cum îmi zice el.. dar, nu înţeleg de ce îmi vorbeşte atît de mult despre trecutul lui, despre fostele lui femei, chiar pe fruntea mea scrie pentru toţi: Madre Teresa? Sau, Psihoterapeută Gratis?

Mă întreb de ce trebuie să rabd, eu am nevoie de un bărba care să mă facă să rîd să mor de fericire, dar nu de unul care mă inhibă cu depresia lui, cu momentele de indispoziţie.

Dacă aş găsi un răspuns cum să fiu în aşa caz.. aş fi mai calmă.. pentru că momentan sunt prea radicală.
Doar nu pot să termin o relaşie din cauza asta. Sunt tentata să fac o isterică plîngînd în care săi zic că m-a obosit, cu obsesiile lui de trecut, şi că ar fi timpul să se gîndească ce are în prezent.. şi am să o fac, trebuie să găsesc un moment potrivit cănd mi se umple paharul răbdării..