De Ce?

Nu sunt atît de bună precum aş vrea, Dar nu sunt nici atît de rea încît să zic că nui folos din mine.
Sunt încă tînără şi multe lucruri nu le cunosc, nu ştiu cum să fac să fie bine.
Poate ar trebui să ne calmăm şi să nu ne mai năruim cu idea, cum va fi ziua de mîine.

Sunt îndrăgostită, sau poate chiar iubesc, pentru că îl vreau prea mult alături. Îmi place să discut, să îl ascult, să privim filme împreună sub aceeaşi plapumă, să ne trezim alături.
Stau cu o persoană atît de fragedă, atît de fină, prea inteligentă, bogat sufleteşte dar.. nu am putut să îl înţeleg mereu. Da, da iar îmi penetrez singură neuronii, dar pare o frunză în univers cu prea multe rupturi, prea mult trecut, prea multe lucruri arse, prea multa urmărire de negativ. Apoi am apărut eu, solară cum îmi zice el.. dar, nu înţeleg de ce îmi vorbeşte atît de mult despre trecutul lui, despre fostele lui femei, chiar pe fruntea mea scrie pentru toţi: Madre Teresa? Sau, Psihoterapeută Gratis?

Mă întreb de ce trebuie să rabd, eu am nevoie de un bărba care să mă facă să rîd să mor de fericire, dar nu de unul care mă inhibă cu depresia lui, cu momentele de indispoziţie.

Dacă aş găsi un răspuns cum să fiu în aşa caz.. aş fi mai calmă.. pentru că momentan sunt prea radicală.
Doar nu pot să termin o relaşie din cauza asta. Sunt tentata să fac o isterică plîngînd în care săi zic că m-a obosit, cu obsesiile lui de trecut, şi că ar fi timpul să se gîndească ce are în prezent.. şi am să o fac, trebuie să găsesc un moment potrivit cănd mi se umple paharul răbdării..