Mă doare...

Ştiu că mă contrazic de fiecare dată cînd vin aici, ştiu că în diferite zile vorbesc diferite lucruri...

Dar crede-ma tare mi-e greu...Aş pleca într-o pădure să urlu, să urlu că timpul trece dar eu nu pot învăţa să trăiesc fără tine, şi nu mă pot resemna pe tot ce a fost...

Mă imaginez lîngă casa ta, precum îţi bat în uşă şi îţi spun că te iubesc, dar cum, cum să fie aşa?
Am atîtea frici care mă doboară, am atîtea atacuri de panică care mă îngroapă de tînără...dar am atîta nevoie, nimeni nu ştie cum mă simt, cummerg prin viaşă fără tine...

Oare tu cum stai? Oare ce faci, oare te mai gîndeşti la mine, oare îţi este dor?

Oare, iubite va mai fi posibilitate să ne întîlnim şi să te mai cuprind măcar odată....

Mă doare...

Ştiu că mă contrazic de fiecare dată cînd vin aici, ştiu că în diferite zile vorbesc diferite lucruri...

Dar crede-ma tare mi-e greu...Aş pleca într-o pădure să urlu, să urlu că timpul trece dar eu nu pot învăţa să trăiesc fără tine, şi nu mă pot resemna pe tot ce a fost...

Mă imaginez lîngă casa ta, precum îţi bat în uşă şi îţi spun că te iubesc, dar cum, cum să fie aşa?
Am atîtea frici care mă doboară, am atîtea atacuri de panică care mă îngroapă de tînără...dar am atîta nevoie, nimeni nu ştie cum mă simt, cummerg prin viaşă fără tine...

Oare tu cum stai? Oare ce faci, oare te mai gîndeşti la mine, oare îţi este dor?

Oare, iubite va mai fi posibilitate să ne întîlnim şi să te mai cuprind măcar odată....

Mă doare...

Ştiu că mă contrazic de fiecare dată cînd vin aici, ştiu că în diferite zile vorbesc diferite lucruri...

Dar crede-ma tare mi-e greu...Aş pleca într-o pădure să urlu, să urlu că timpul trece dar eu nu pot învăţa să trăiesc fără tine, şi nu mă pot resemna pe tot ce a fost...

Mă imaginez lîngă casa ta, precum îţi bat în uşă şi îţi spun că te iubesc, dar cum, cum să fie aşa?
Am atîtea frici care mă doboară, am atîtea atacuri de panică care mă îngroapă de tînără...dar am atîta nevoie, nimeni nu ştie cum mă simt, cummerg prin viaşă fără tine...

Oare tu cum stai? Oare ce faci, oare te mai gîndeşti la mine, oare îţi este dor?

Oare, iubite va mai fi posibilitate să ne întîlnim şi să te mai cuprind măcar odată....

sâmbătă, 23 octombrie 2010

nici o luna de pauza, stari la loc....esec...

Dacă-aş şti...

Dacă-aş şti că îţi sunt dragă,
M-aş întoarce înapoi,
Te-aş privi cu-nduioşare,
Bun Găsit iubitul meu!
Dacă-aş şti ca tu ca soare,
Îmi oferi caloarea ta,
M-aş întoarce fără dubii,
Eşti iubitul meu dintîi.
Dar eu ştiu că nu-ţi sunt dragă,
Eu nu sunt femeia ta,
Tu ai altă viaţă acolo,
Întreg universul tau!
Cîte lacrimi, ah durere,
Dor nebun înfometat,
Visuri cît o mare spulberate...
Oare de ce am ajuns aici?
Acum pe drumuri noi, diverse,
Acum îmi este tot strain,
Acum nici toamna nu vorbeşte..
Ea plînge doar,
Dar plînge-n zadar!

Dacă-aş şti...

Dacă-aş şti că îţi sunt dragă,
M-aş întoarce înapoi,
Te-aş privi cu-nduioşare,
Bun Găsit iubitul meu!
Dacă-aş şti ca tu ca soare,
Îmi oferi caloarea ta,
M-aş întoarce fără dubii,
Eşti iubitul meu dintîi.
Dar eu ştiu că nu-ţi sunt dragă,
Eu nu sunt femeia ta,
Tu ai altă viaţă acolo,
Întreg universul tau!
Cîte lacrimi, ah durere,
Dor nebun înfometat,
Visuri cît o mare spulberate...
Oare de ce am ajuns aici?
Acum pe drumuri noi, diverse,
Acum îmi este tot strain,
Acum nici toamna nu vorbeşte..
Ea plînge doar,
Dar plînge-n zadar!

Cam goală inside...

Şi aşa pornesc să scriu, încă nu ştiu despre ce dar pornesc...
Bucuriile ştii ţi se implantează în cap şi nu prea ai cuvinte să le descrii, tristeţile însă ni se imprimă însă pînă la os.. rod şi rod şi nu mai rămîne nimic, te trezeşti cu osteoporoză mentală la creier...

Tristeţile te bagă în sicriu voluntar, mi-am dat seama de ce mii frică cel mai tare în viaţă, nu de potop nu de 2012, nu de foc, de vijelie nici atît, mii frică de durere, mă arde tristeţea...

Căci ea cînd vine e ca una fără cultură, dar ce cultură nici pic de vină sau mustrare de conştiinţă, ea vine intră în casa ta fără invitaţie, nu se descalţă la uşă, calcă tot în picioare, se aşează pe divanul tău preferat care cîndva era loc de relax pentru tine, se uită calmă la orice lucru al tău, le foloseşte pe toate fară a te întreba ceva...dacă o critici te şi mai scuipă în suflet..
Dacă o ingori te urmăreşte şi mai mult, dacă te apuci cumva de plîns ea îţi mai trage o palmă peste cap ca să plîngi dublu...
Noaptea, ziua, dimineaţa, ore ore, secunde, mili, îţi toarnă gînduri cu căldarea peste tine, ca nu cumva să dea Dumnezeu să te apuci să dormi, o enervezi şi mai mult..
Paranoie, batăi de inimă 300/10000sec... schizofrenie sufletească, invaliditate vitală, atacuri de panică, urlete în van, stare de pierzanie...

Am înţeles acum cu asta nu devenim prieteni niciodată, e mai ceva ca dracul... asta te găseşte oriunde...

Asta te duce calmă la mormînt şi poate avea curajul să îţi mai cînte cîte o manea despre baruri, femei goale şi tot aşa...

Atît am avut de spus...

Cam goală inside...

Şi aşa pornesc să scriu, încă nu ştiu despre ce dar pornesc...
Bucuriile ştii ţi se implantează în cap şi nu prea ai cuvinte să le descrii, tristeţile însă ni se imprimă însă pînă la os.. rod şi rod şi nu mai rămîne nimic, te trezeşti cu osteoporoză mentală la creier...

Tristeţile te bagă în sicriu voluntar, mi-am dat seama de ce mii frică cel mai tare în viaţă, nu de potop nu de 2012, nu de foc, de vijelie nici atît, mii frică de durere, mă arde tristeţea...

Căci ea cînd vine e ca una fără cultură, dar ce cultură nici pic de vină sau mustrare de conştiinţă, ea vine intră în casa ta fără invitaţie, nu se descalţă la uşă, calcă tot în picioare, se aşează pe divanul tău preferat care cîndva era loc de relax pentru tine, se uită calmă la orice lucru al tău, le foloseşte pe toate fară a te întreba ceva...dacă o critici te şi mai scuipă în suflet..
Dacă o ingori te urmăreşte şi mai mult, dacă te apuci cumva de plîns ea îţi mai trage o palmă peste cap ca să plîngi dublu...
Noaptea, ziua, dimineaţa, ore ore, secunde, mili, îţi toarnă gînduri cu căldarea peste tine, ca nu cumva să dea Dumnezeu să te apuci să dormi, o enervezi şi mai mult..
Paranoie, batăi de inimă 300/10000sec... schizofrenie sufletească, invaliditate vitală, atacuri de panică, urlete în van, stare de pierzanie...

Am înţeles acum cu asta nu devenim prieteni niciodată, e mai ceva ca dracul... asta te găseşte oriunde...

Asta te duce calmă la mormînt şi poate avea curajul să îţi mai cînte cîte o manea despre baruri, femei goale şi tot aşa...

Atît am avut de spus...

Fricile si ginduri cu paranoie...

Ţi s-a întîmplat şi ţie să fii ghidat de gînduri aiurea şi să nu le poţi frîna?
Uite eu acum ard în cratiţa aia plină de frici şi de idei şi gînduri aiurea care sunt mai puternice decît mine şi mă distrug...
Îmi apare bre,de tot felul, în orice poziţie, ziua noaptea, orice oră nu are stop nimic, ele se formează şi zboară prin capul meu de îmi iese fum pe urechi...

Şi cum să le dai afară nene? Mi se opreşte respiraţia, mi se suie un nod în gît şi nu pot să trăiesc calmă şi liniştită.. Îmi vine să îmi smulg părul din cap...

Noaptea nu pot închide un ochi, că mă tulbură, noaptea ies de prin cap şi devin scenarii, mi se arată aşa alergînd prin faţa ochilor şi atunci nu ştiu cum să trăiesc ziua şi cum să lupt cît mai bine noaptea?

A devenit un calvar frate, sunt dominată de draci de tot ce vreai...îmi fac nişte scenarii că mi se ridică părul de parcă şin degetele 24/24 în priza de curent electric...

Apoi îmi vine şi gelozia şi nervii mi se suie scai, nu mai pot trai aşa..mă sting parcă încet încet...

Îmi vine să intru în farmacie şi să urlu:
-Auzi fa, ai făcut facultate de medicină dă-mi şi mie o pastilă de fericire că calmante, draci maci nu mă ajută...
Dă-mi şi mie o pastilă cu care aş reîncepe a trăi şi nu a exista...

Oare unde am lăsat viaţa, de parcă mi-am ieşit din corp de la ceva timp..
Poate am lăsat-o prin vre-o pădure şi mă aşteaptă aşezată pe un copac, sau poate pe la o staţie de autobus şi ea stă uitataă în colţ de stradă?

Nu stiu unde e, dar îmi imaginez momentul frumos cînd am să o întilnesc şi o să-i zic, bine te-am găsit, mi-a fost dor de tine, şi am trăit un labirint mare şi negru cît cerul înainte de ploaie...
Hai acasă şi te rog frumos, nu mă mai lăsa că mă pierd....

Alunecări...

M-am cam pierdut in ultimul timp...sa stii ca chiar doare cind te simti pierdut, cind simti ca ai dat si nu ti-au intors cu suficienta, cind simti ca aluneci asa in orice loc foarte simplu fara a fi uns cu ulei...
Cind vezi ca totul in cap devine haos si nu mai poti ca inainte sa te asezi pe pat si sa zici:
-Stai mai frate, ca e prea mult, trebuie sa fac ordine si sa aranjez pe raft...
Dar asa momente nu mai sunt, le-am pierdut pe strada pe undeva? Trebuie sa le caut, am sa ma regasesc trebuie sa ma regasesc, shtiu ca am sa ma regasesc...

Acum pare totul cenusiu, pare ca oricine vrea sa mai ia ceva de la mine, dar ce sa mai iai, ca am ramas fara energie si fara respiratie...

Cind am cistigat olimpiada la l.romana eseul meu se incheia cu cuvintele...Acum merg pe plaja cu aripile taiate si le tin in mina... uite acum asha ma simt..

Am dat tot ce am putut, si acum am ramas ca o boschetara fara nimic...fara cetatea unde ash putea sa ma simt singura...fara afect care imi era elixir pentru cresterea aripilor...fara senzatii ca sunt cea mai speciala..a.dar stai un pic mai...

Dar poate toate nici nu au existat? mare haos mental...

Trebuie sa ma asez undeva sa ma gindesc clar la:
-Cum ma simt acum?
-De ce ma simt asa?
-Care e cauza?
-De ce sa ma feresc?-
si multe altele... si chiar crezi ca sunt asha de imbecila si nu am facut-o? am facut-o mai dar tot e mai puternic decit mine, parca e o capcana mereu plina cu cascaval si stii ca iti faci rau dar te duci acolo....

Nu stiu cum sa ma conving ca chiar daca are cascaval e goala si nu ofera nimic pozitiv, nimic constructiv, nimic serios, nimic care m-ar umple de viata, care m-ar face fericita si solara, nimic care ma face sa ma simt eu insumi, sa fiu fata cu ochi caprui care era infantila si sarea in sus pe strazi...m-am redus acum si am devenit o plingacioasa in orice colt al lumii... nu mai stiu cum sa ies din calvar...
cenusie stea ce ai incetat sa luminezi pentru mine...

Balada plecării...

Ai sunat la uşa mea... Parcă te aşteptam ,dar parcă nu eram gata să te văd... Am mers pe aleea aia lungă, plină de copaci mirositori..era întuneric şi licuricii străluceau in cadenţe de dans... Dar Noi, unde mergeam? Noi mergeam cu capul plecat.. tu încercai să mă cuprinzi, şi îmi plăcea doamne pînă la infern..dar te-am respins... tu mă invitai să mîncăm îngheţată, să facem o plimbare...dar eu te-am respins, şi am închis uşa casei după mine, iar tu ai rămas jos la parter, cu capul în pămînt şi făceai paşi lenţi... Am închis uşa şi m-am trîntit jos pe podea... Apoi s-a auzit şi uşa blocului cum ai închis-o...Aşa ai plecat... Am deschis dulapul, aruncînd o privire acolo şi e gol... M-am aşezat pe patul meu mic şi am plîns... Cît aş vrea să ştiu ce faci acum, şi la ce te gîndeşti...Cît aş vrea să te cuprind să îşi spun că eşti viaţa mea..că eşti tot ce îmi visez... Dar nu te sun, nu te caut..cu ce să umplu timpul încă nu ştiu...mai am o noapte înainte...noaptea trece..dar ziua de mîine va fi o veşnicie... Vei veni să mă cauţi? Te aştept aici...da, supărată şi plină de lacrimi, dar te aştept! Cum să adorm fără tine? Trebuia să îţi fac rău, trebuia să te calc pe suflet să realizezi şi tu cîte ceva... Cu ce mă aleg încă nu ştiu...dar tare îmi este dor de tine...de parcă a trecut o veşnicie... (Fragment de dragoste şi frămîntări din cartea mea actuală)

Balada plecării...

Ai sunat la uşa mea... Parcă te aşteptam ,dar parcă nu eram gata să te văd... Am mers pe aleea aia lungă, plină de copaci mirositori..era întuneric şi licuricii străluceau in cadenţe de dans... Dar Noi, unde mergeam? Noi mergeam cu capul plecat.. tu încercai să mă cuprinzi, şi îmi plăcea doamne pînă la infern..dar te-am respins... tu mă invitai să mîncăm îngheţată, să facem o plimbare...dar eu te-am respins, şi am închis uşa casei după mine, iar tu ai rămas jos la parter, cu capul în pămînt şi făceai paşi lenţi... Am închis uşa şi m-am trîntit jos pe podea... Apoi s-a auzit şi uşa blocului cum ai închis-o...Aşa ai plecat... Am deschis dulapul, aruncînd o privire acolo şi e gol... M-am aşezat pe patul meu mic şi am plîns... Cît aş vrea să ştiu ce faci acum, şi la ce te gîndeşti...Cît aş vrea să te cuprind să îşi spun că eşti viaţa mea..că eşti tot ce îmi visez... Dar nu te sun, nu te caut..cu ce să umplu timpul încă nu ştiu...mai am o noapte înainte...noaptea trece..dar ziua de mîine va fi o veşnicie... Vei veni să mă cauţi? Te aştept aici...da, supărată şi plină de lacrimi, dar te aştept! Cum să adorm fără tine? Trebuia să îţi fac rău, trebuia să te calc pe suflet să realizezi şi tu cîte ceva... Cu ce mă aleg încă nu ştiu...dar tare îmi este dor de tine...de parcă a trecut o veşnicie... (Fragment de dragoste şi frămîntări din cartea mea actuală)

Balada plecării...

Ai sunat la uşa mea... Parcă te aşteptam ,dar parcă nu eram gata să te văd... Am mers pe aleea aia lungă, plină de copaci mirositori..era întuneric şi licuricii străluceau in cadenţe de dans... Dar Noi, unde mergeam? Noi mergeam cu capul plecat.. tu încercai să mă cuprinzi, şi îmi plăcea doamne pînă la infern..dar te-am respins... tu mă invitai să mîncăm îngheţată, să facem o plimbare...dar eu te-am respins, şi am închis uşa casei după mine, iar tu ai rămas jos la parter, cu capul în pămînt şi făceai paşi lenţi... Am închis uşa şi m-am trîntit jos pe podea... Apoi s-a auzit şi uşa blocului cum ai închis-o...Aşa ai plecat... Am deschis dulapul, aruncînd o privire acolo şi e gol... M-am aşezat pe patul meu mic şi am plîns... Cît aş vrea să ştiu ce faci acum, şi la ce te gîndeşti...Cît aş vrea să te cuprind să îşi spun că eşti viaţa mea..că eşti tot ce îmi visez... Dar nu te sun, nu te caut..cu ce să umplu timpul încă nu ştiu...mai am o noapte înainte...noaptea trece..dar ziua de mîine va fi o veşnicie... Vei veni să mă cauţi? Te aştept aici...da, supărată şi plină de lacrimi, dar te aştept! Cum să adorm fără tine? Trebuia să îţi fac rău, trebuia să te calc pe suflet să realizezi şi tu cîte ceva... Cu ce mă aleg încă nu ştiu...dar tare îmi este dor de tine...de parcă a trecut o veşnicie... (Fragment de dragoste şi frămîntări din cartea mea actuală)

Dacă... (delir haotic)

Dacă într-o dimineaţă, eu aş realiza că ai plecat în poaspăt răsărit...cu valizele tale, pentru o altă viaţă, aş umplea oraşul cu mirarea mea...
Dar cine ştie, poate după un pic..aş începe să îmi organizez existenţa, şi m-aş convinge că v-oi reuşi să înving şi absenţa..

Mi-aş chema amicii plină de curiozitate şi entuziasm, şi aş pleca de aici...

Aş schimba toate opiniile, şi aş arde orice poză, m-aş impune, m-aş condiţiona, şi cine ştie poate întineresc..dar oricium v-oi reuşi...
Nu ştiu cînd, nu ştiu cum...

Dar dacă un mîine eu, aş realiza ca noi doar ne suportăm, aş înţelege că nu mai stăm de vorbă.. Te-aş privi şi nu te-aş cunoaşte deloc...

Eu aş vopsi cu culori pereţii , şi stele pe pod, ţi-aş spune orice lucru pe care nu ţi l-am zis vre-odata...
Ce periculoasa este cotidianitatea şi liniştea...

Unde eşti, cum trăieşti în interiorul tău?

Mai sunt încă sentimente, în vorbirea ta în şoapte, şi în mîinile tale este dorinţa de a strînge...acea mîina a mea în a ta...

Tu dormi, şi nu te gîndi, la dubiile dragostei, pentru că orice frică stupidă este o probă pe care ţi-o dau...

Şi rămîn, şi te caut...
Nu te mai las niciodată...

Va tutto bene!

Impunere personala!!!

Asa isi incepe ziua un om pozitiv..isi spune "va tutto bene"(merge totul ok).. si apoi ziua prinde culoare, apoi prinde caldura, apoi apare si zimbetul plin de placere si satisfactie, apoi vine si calmitatea interioara...

Un om pozitiv se plimba calm pe strazi, exact ca fata pe care am zarit-o ieri de la fereastra casei mele si am admirat-o mult.. mergea incet intr-o rochie alba si incaltata in niste incaltari usoare, avea un mers leger si parca zbura...
Avea parul strins pe spate, dar firele rebele erau imprastiate pe obraji de la bataia vintului..
Minile mergeau in cadenta cu pasul...

Un om pozitiv, are diminetile senine, are cerul de un albastru transparent si isi spune mereu: Viata are sens...

Sa vedem un pic cum isi are viata un om nu vreau sa-l numesc negativ, dar un om care nu are o legatura prea buna cu pacea si linistea interioara...

Nu doarme noaptea, are cosmare, se trezeste fara zimbet si pasiv...
Are diminetile si serile tormentate, este merue in cautarea a unei realizari, vorbesc despre satisfactia personala si despre lucrurile care l-ar putea face fericit...

Un om trist, plange si e inhibat, izolat, stins, cenusiu, ars, si necaji...

Exact ca fata de azi care am zarit-o tot de la fereastra casei mele, cu parul lipit de obraji deoarece mergea neuniform si u capul aplecat...
Avea o pereche de blugi simpli de un albastru cenusiu si o geaca de un cafeniu mediu, purta o pereche de papuci de un albastru inchis si privea pamintul de parca comunica cu el...

Atunci mi-am zis: "Mai tare e stranie lumea asta" , unul rade altul plange, unul zimbeshte altul sufera... nu suntem niciodata in egalitate....

Si tu ce tip de OM esti?

Mi-am inchis fereastra si m-am intins pe patul meu mic dar comod, priveam podul de parca era un cer albastru cu stele...si am respirat calm zicindu-mi... eu fac parte din oamenii pozitivi...!!!

Va tutto bene!

Impunere personala!!!

Asa isi incepe ziua un om pozitiv..isi spune "va tutto bene"(merge totul ok).. si apoi ziua prinde culoare, apoi prinde caldura, apoi apare si zimbetul plin de placere si satisfactie, apoi vine si calmitatea interioara...

Un om pozitiv se plimba calm pe strazi, exact ca fata pe care am zarit-o ieri de la fereastra casei mele si am admirat-o mult.. mergea incet intr-o rochie alba si incaltata in niste incaltari usoare, avea un mers leger si parca zbura...
Avea parul strins pe spate, dar firele rebele erau imprastiate pe obraji de la bataia vintului..
Minile mergeau in cadenta cu pasul...

Un om pozitiv, are diminetile senine, are cerul de un albastru transparent si isi spune mereu: Viata are sens...

Sa vedem un pic cum isi are viata un om nu vreau sa-l numesc negativ, dar un om care nu are o legatura prea buna cu pacea si linistea interioara...

Nu doarme noaptea, are cosmare, se trezeste fara zimbet si pasiv...
Are diminetile si serile tormentate, este merue in cautarea a unei realizari, vorbesc despre satisfactia personala si despre lucrurile care l-ar putea face fericit...

Un om trist, plange si e inhibat, izolat, stins, cenusiu, ars, si necaji...

Exact ca fata de azi care am zarit-o tot de la fereastra casei mele, cu parul lipit de obraji deoarece mergea neuniform si u capul aplecat...
Avea o pereche de blugi simpli de un albastru cenusiu si o geaca de un cafeniu mediu, purta o pereche de papuci de un albastru inchis si privea pamintul de parca comunica cu el...

Atunci mi-am zis: "Mai tare e stranie lumea asta" , unul rade altul plange, unul zimbeshte altul sufera... nu suntem niciodata in egalitate....

Si tu ce tip de OM esti?

Mi-am inchis fereastra si m-am intins pe patul meu mic dar comod, priveam podul de parca era un cer albastru cu stele...si am respirat calm zicindu-mi... eu fac parte din oamenii pozitivi...!!!

Nu am chef azi...N+am chef de nimic..

Am revenit... vezi cum sunt? Vin aici doar cînd mi-e greu... atunci cînd simt că mă rup în mii de bucăţi şi nu a cu cine comunica..
Ce s-a mai înîmplat de recent.. Nu mari schimbări...
Tremureală, frică, mii de gînduri, agitaţie sufleteasca, non concentrare, chiar am avut zile cînd mă duceam la bibliotecă în sala de lectură, de dragul a nu sta acasă..şi aşa eram dusă de valuri că uitam să îmi încui bicicleta, am uitat să îmi încui şi dulapul unde lăsam geanta cu lucruri personale...
Din fericire nu mi s-a înîmplat nimic...

Starea e aceeaşi, lucrul trist e că tare am mai obosit de mine, să mă văd aşa...
Am împărţit cu tine că vreau să mă mut, la care tu m-ai trimis să închiriez un apartament cu amicul meu... Super idei de viaţă.. Eu zic ferm convinsă, că îţi pasă enorm de mult...

Atunci nu am mai stat pe gînduri şi ţi-am scris: - Sunt nefericită.. Şi apoi lucrurile nu mai merg între noi.. Să lăsăm totul aşa cum este, te rog frumos nu mă căuta, nu mă suna (chiar dacă nu îmi doresc să fie aşa) apoi ţi-am mai scris va fi greu dar e mai bine aşa...

Nu am explicaţii de ce se întimplă aşa...dar să ştii tare Te Iubesc...
Şi apoi ce a fost? Am aşteptat o oră, după care m-ai sunat..dar nu am curajul să îţi răspund.. Apoi despre ce să vorbim?
Prea multe cuvinte s-au spus... Tare mii greu...

Nu am chef azi...N+am chef de nimic..

Am revenit... vezi cum sunt? Vin aici doar cînd mi-e greu... atunci cînd simt că mă rup în mii de bucăţi şi nu a cu cine comunica..
Ce s-a mai înîmplat de recent.. Nu mari schimbări...
Tremureală, frică, mii de gînduri, agitaţie sufleteasca, non concentrare, chiar am avut zile cînd mă duceam la bibliotecă în sala de lectură, de dragul a nu sta acasă..şi aşa eram dusă de valuri că uitam să îmi încui bicicleta, am uitat să îmi încui şi dulapul unde lăsam geanta cu lucruri personale...
Din fericire nu mi s-a înîmplat nimic...

Starea e aceeaşi, lucrul trist e că tare am mai obosit de mine, să mă văd aşa...
Am împărţit cu tine că vreau să mă mut, la care tu m-ai trimis să închiriez un apartament cu amicul meu... Super idei de viaţă.. Eu zic ferm convinsă, că îţi pasă enorm de mult...

Atunci nu am mai stat pe gînduri şi ţi-am scris: - Sunt nefericită.. Şi apoi lucrurile nu mai merg între noi.. Să lăsăm totul aşa cum este, te rog frumos nu mă căuta, nu mă suna (chiar dacă nu îmi doresc să fie aşa) apoi ţi-am mai scris va fi greu dar e mai bine aşa...

Nu am explicaţii de ce se întimplă aşa...dar să ştii tare Te Iubesc...
Şi apoi ce a fost? Am aşteptat o oră, după care m-ai sunat..dar nu am curajul să îţi răspund.. Apoi despre ce să vorbim?
Prea multe cuvinte s-au spus... Tare mii greu...

Nu am chef azi...N+am chef de nimic..

Am revenit... vezi cum sunt? Vin aici doar cînd mi-e greu... atunci cînd simt că mă rup în mii de bucăţi şi nu a cu cine comunica..
Ce s-a mai înîmplat de recent.. Nu mari schimbări...
Tremureală, frică, mii de gînduri, agitaţie sufleteasca, non concentrare, chiar am avut zile cînd mă duceam la bibliotecă în sala de lectură, de dragul a nu sta acasă..şi aşa eram dusă de valuri că uitam să îmi încui bicicleta, am uitat să îmi încui şi dulapul unde lăsam geanta cu lucruri personale...
Din fericire nu mi s-a înîmplat nimic...

Starea e aceeaşi, lucrul trist e că tare am mai obosit de mine, să mă văd aşa...
Am împărţit cu tine că vreau să mă mut, la care tu m-ai trimis să închiriez un apartament cu amicul meu... Super idei de viaţă.. Eu zic ferm convinsă, că îţi pasă enorm de mult...

Atunci nu am mai stat pe gînduri şi ţi-am scris: - Sunt nefericită.. Şi apoi lucrurile nu mai merg între noi.. Să lăsăm totul aşa cum este, te rog frumos nu mă căuta, nu mă suna (chiar dacă nu îmi doresc să fie aşa) apoi ţi-am mai scris va fi greu dar e mai bine aşa...

Nu am explicaţii de ce se întimplă aşa...dar să ştii tare Te Iubesc...
Şi apoi ce a fost? Am aşteptat o oră, după care m-ai sunat..dar nu am curajul să îţi răspund.. Apoi despre ce să vorbim?
Prea multe cuvinte s-au spus... Tare mii greu...

Visul de azi seara...

Mă simt rău blog! Am inrtat în starea aia periculoasă..
De ce blog, iarăşi eu? De-ai şti blog cît am sperat.. şi cît am investit blog.. ca să îl fac special..
De ce Blog? Oare chiar asta merit?
Blog aşa ceva nu am mai trăit în viaţa mea...Aşa senzaţii, aşa caloare...
S-a terminat totul.. Mîine trebuie sa apar în faţa lui şi să îi spun...
- Mă simt rău... Zilele astea nu am stat decît să analizez...să mă caut, dar aşa si nu m-am prea regăsit.. În schimb am facut un back de evenimente şi uite cazul...Sufăr, Am dubii, sunt inhibată de frică..

Doamne blog ce vis aiurea am visat..Bine că e lumină şi că e alb în suflet!

Visul de azi seara...

Mă simt rău blog! Am inrtat în starea aia periculoasă..
De ce blog, iarăşi eu? De-ai şti blog cît am sperat.. şi cît am investit blog.. ca să îl fac special..
De ce Blog? Oare chiar asta merit?
Blog aşa ceva nu am mai trăit în viaţa mea...Aşa senzaţii, aşa caloare...
S-a terminat totul.. Mîine trebuie sa apar în faţa lui şi să îi spun...
- Mă simt rău... Zilele astea nu am stat decît să analizez...să mă caut, dar aşa si nu m-am prea regăsit.. În schimb am facut un back de evenimente şi uite cazul...Sufăr, Am dubii, sunt inhibată de frică..

Doamne blog ce vis aiurea am visat..Bine că e lumină şi că e alb în suflet!

Visul de azi seara...

Mă simt rău blog! Am inrtat în starea aia periculoasă..
De ce blog, iarăşi eu? De-ai şti blog cît am sperat.. şi cît am investit blog.. ca să îl fac special..
De ce Blog? Oare chiar asta merit?
Blog aşa ceva nu am mai trăit în viaţa mea...Aşa senzaţii, aşa caloare...
S-a terminat totul.. Mîine trebuie sa apar în faţa lui şi să îi spun...
- Mă simt rău... Zilele astea nu am stat decît să analizez...să mă caut, dar aşa si nu m-am prea regăsit.. În schimb am facut un back de evenimente şi uite cazul...Sufăr, Am dubii, sunt inhibată de frică..

Doamne blog ce vis aiurea am visat..Bine că e lumină şi că e alb în suflet!