Ea..

Ea, este Doina. Prietena mea!

Am cunoscut-o cum? Pe Net.. In timp ce-mi cautam o geaca dama de iarna
Dar din ziua cînd ne-am întilnit şi am petrecut haios timpul, exact, nu ne-am mai lăsat!
Sunt puţini oameni care spun, prietena sau prietenul meu cel mai bun.. Eu însă o am, şi ea este Doina sau Buburuza cum o mai numesc eu, iaş spune şi bubu uneori, sau simplu Niţa.
Întilnirea cu ea a fost chiar specială, părea că ne cunoştem de o viaţă şi deja ne povesteam perepeţiile..
Apoi m-a dus în casa ei să îi cunosc părinţii..
Mama Doinei este o femeie frumoasă şi cu o tandreţe aparte, o faţă blîndă cu doi ochi căprui zîmbăreţi la orice oră a zilei. Nui prea înaltă dar e iute şi ageră de calitate.
Cu ea am găsit rapid limbă comună şi ea repejor sa apucat să îmi tocească părţile care nu mergeau. Şi eu mă simţeam enorm de fericită că primesc morală de la o mamă, şi ma purtam ca pe vremuri, ascultam şi rîdeam ca o proastă cînd mama cu ciudă îmi explica ce am mai greşit şi de data asta..
Doina, este înaltă şi frumoasă, are o faţă asemănătoare cu cea a Maicii Domnului, cu doi ochi sinceri sclipitori şi plini de bunătate.
De la ea am învăţat multe, să nu complic viaţa, să nu cheltui ultimii bani, să rîd mult mai mult decît rîdeam şi cu asta am ajuns la diagnoza de tîmpită pentru că şi aşa rîdeam ca o stricată.
Să nu vorbesc urît cel puţin în prezenţa părinţilor, să fug rapid,rapid că oricum o să reuşesc să iau trenul ca să vin la ea, să fac cadouri fără motive, să nu mă cert chiar cu toţi cînd îmi cade situaţia, să las mîndria dacă vreau să dobîndesc ceva, să ne plimbăm oricît de mult avem posibilitate şi să discutăm ca două filosoafe despre viaţă.
Fără ea aş fi goală şi săracă.
Cu ea am plîns,am rîs apoi am plîns din nou.
M-am şi certat şi am umblat prin oraş de nebune prin părţi diverse apoi ne-am întilnit rîzind precum nimic nu se întîmplase.
Pe ea am supărat-o ca mai apoi să îmi cer scuze că am fost toantă. Dar îmi colorează viaţa mea de artist, şi dă sens situaţiilor, şi orice nu s-ar întimpla ştiu că o am, ştiu că este prezentă şi îi pasă de mine!
Îţi mulţumesc pentru memorii frumoase..Îţi urez fericire deplină şi o viaţă senină!

Aşteptam amândouă
La un pod,într-o seară
Să vedem iar un film
La gradina de vară...

Discuţie cu inima mea...

Inimă nu fi de piatră, că doar tu n-ai fost lasată
Să vezi dorul cum mă poartă fruza-n vînt
Inima nu fi haina, c-ai si tu un pic de vina
Daca n-am o zi senina pe pamant
Inima cu ochi ca mura si ca trandafirul gura
Nu-mi da dragostea de-a dura ca-i pacat
Inima nu fi de gheata,fara zambet cald pe fata
Fara cantec,fara viata doar off-tat

Doar de dragul tau,raul mie mai rau
Rasul mie mai rar,amarul mai amar
Si tot suspinand ca omul
O sa ma usuc ca pomul
Ce-si da frunzele pe doua lacrime

Inima cu ochi de stele eu ti-am dat visele mele
Tu le-ai ars ca pe surcele intr-o zi
Inima-mi gasesc eu calea
Chiar de schimb dealul cu valea
Imi alung din suflet jalea orice ar fi

De trei primaveri,de trei ierni si veri
De trei toamne-n rand nu mai am un alt gand
Numele-ti rostesc intr-una cat e soarele si luna
Ma duc pe pustii ca tu nu vrei sa stii

Inima nu fi de piatra,pentru ca-n a vietii roata
O sa-ti umble dorul o data ca nauc
Inima de piatra seaca,poate da Domnul sa-mi treaca
Si te las inima acra si ma duc

 

(cinta Corina Chiriac)

Nu ştiu de ce dar îmi pare că..

Fluturii ei din stomac o domină.
De la un timp încoace o văd zburînd, ce frumos doamne e diversă, aşa nu am văzut-o încă dar e superbă. Aleargă prin lume parcă în paşi de salt.
Alo, dădac-o cei cu EA?
La care dădaca îmi raspunde mereu, indignată de întrebările mele stupide:
- Poi, s-a Îndrăgostit...
Iii, ce fericire..

Frica de...

Cea mai veche si mai puternica emotie a omului este SPAIMA.? (H.P.Lovecraft, scriitor american).

Toti avem multe frici...
Citi dintre voi au incercat vre-odata sa faca lista?
Eu am incercat, trebuie sa zic ca imi ia prea mult timp si e o munca continua, intr-o zi pot sa exclud o frica, in alta sa mai adaug 2,3...

Ei bine azi mi-am zis sa aprofundez lectura despre frica.. Sa vedem ce a iesit..
Dictionarul o defineste ca: raspnsul la o amenintare concreta, si deja aici nu sunt deacord.. Eu am frica si de lucruri care inca nu s-au intimplat, si dracul stie daca se vor intimpla, scenarii negative sa la zic eu asa, si deci nu sunt concrete, sunt idei care mi le-am creat...

Frica irationala se numeste fobie.. si pe astea le am, o lista tare lungusoara..asa ca nu ezit sa o scriu pe careva dintr ele:

-teama de intuneric
-teama de durere
-teama de spatii inguste,stramte
-teama de inundatii
-teama de paianjeni
-tema de a fi lovit de fulger
-teama de imperfectiune
-teama de ruina
-teama de a fi de unul singur
-teama de adancime in apa
-teama de demoni si creaturi
-teama de a nu mirosi urat corpul
-teama de boli
-teama de trecerea timpului
-teama de a cadea de pe un pod in apa
-teama de cainii mari
-teama de a vorbi in public
-teama de erori si pacate
-teama de reprile sau amfibieni
-teama de dentisti
-teama de injectii si picuratori
-teama de a fi rapita noaptea in casa :)))
-teama de soareci, sobolani
-teama de cadavre
-teama de multimea de oameni necunoscuti intr-un ambient haotic
-teama de a fi batuta
-teama de satana
-teama de operatii chirurgicale
-teama de gelozie
-teama de a fi tradata
-teama de a dezamagi pe cineva
-teama de a nu fi acceptata in societate
-teama de a dormi cu lumina stinsa (asta nu inseamna ca dorm cu aprinsa :))))
-teama de a avea conflicte
-teama de a nu ma realiza asa cum planuiesc
-teama de esec personal
-teama de prorpia agresivitate si non control

to be continued ca nu mi le amintesc pe toate...tie de ce iti este frica?

Împacare

Te-am aşteptat în întuneric şi tristeţe....
Moment, de negru şi de gri trăiesc acum...
Barbate splendid rece dar totuşi cu tandreţe...
Tăcere calmă şi indiferentă eşti...

Panou fără răspuns la întrebare...
Perete dezgolit în univers.
Eşec în a mea viaţă şi tristă întimplare...
Nu eşti, nu vreai să fii al meu bărbat !

(15.05.2009)

Scrisoare mamei

Nu stiu cum sa te salut, Buna Ziua scumpa mea, sau Buna Gasit!

A trecut ceva timp pina mi-am regasit curajul sa iti scriu, nu pot explica de ce atit de mult dar nui simplu.
Am multe sensuri de vina, nu sti cum sa le adun pe toate ca sa ti le explic. Si apoi profa mea de romana spunea mereu ca nu e necesar sa folosim o mie de rinduri ca sa explicam tot ce avem inauntru.

Scumpa mea si iubita mea mama, tare mi-e dor de tine. Tare mi-e jale prin tot ceea ce ai trecut, ma urasc enorm de mult ca eram un copil rau ca nu te-am satisfacut asa cum ti-ai fi dorit, ca nu te ascultam si iti raspundeam urit inapoi.

Mi-e si jale de mine ca eram un copil singur alaturi de tine si nu stiam cum sa ma comport, sunt satisfacuta ca am fost alaturi de tine cind ti-a fost greu, ca alergam de la scoala la spital ca nu ma interesau lectiile si stateam doar cu gindul la tine, ca explodam la lectiile de romana cind ma puneau sa citesc poezii despre mama. Eu aveam o singura speranta ca tu sa te faci bine, ca tu sa te ridici din patul ala greu ca sa te dezbraci de boala cea rea.

Nu stiam nici eu scumpa mea cum sa ma comport, crede-ma te iubeam atit de mult si ma bucur pentru curajul meu cind iti spuneam:
- Mama, te iubesc. si tu ma privea plingind si ma sarutai pe frunte...

Nu ai meritat nici o secunda tot prin ce ai trecut, nu ai meritat nici o tristete in viata ta, erai si esti o persoana enorm de speciala, respectata.

Am multe de invatat de la tine, nu intelegeam niciodata cum faceai sa ai relatii bune cu toti, cum faceai sa nu te superi pe lumea care te invidia, dar tu mergeai mindra cu cosul plin de mere si erai atit de frumoasa cind eu alergam spre tine iti ajutam sa duci fructele si te sarutam cu drag pe obraz, eram mindra de tine si strigam in fata la toti: Vine mama!

Sa stii ca nu te-am uitat nici o secunda si nu a fost o zi in care sa nu ma gindesc la tine, stiu ca esti si ca ma supraveghezi. Ce bine ma simt diminetile cind vii in visul meu si imi zimbesti frumoasa si plina de viata, si acea dimineata cind m-am trezit de la mina ta calda care ma netezea pe obraz..

Esti linga noi mereu, tare te iubim, tare ma simt vinovata ca poate nu te-am ingrijit cum trebuie, uneori am zile cind ma urasc cind ma satur de imaginea asta a mea si as vrea sa evadez undeva, apoi ma gindesc oare mama tu eshti multumita de cum am fost eu alaturi de tine?

Gindurile asta nu ma lasa sa traiesc, am sensuri de vina mari, tot ce pot sa fac e sa fiu un copil cuminte sa fii mindra de mine, sa invat bine, si crede-ma o fac ma pregatesc la examenele mele cu staruinta, dar iarta-ma cind ma pierd in fata profesorilor si am note mici, nu mii simplu aici la scoala.

Merg pe strazi si imaginez ca merg cu tine de mina, ca zimbim amindoua asa cum ne plimbam prin parc impreuna si mincam inghetata, si cit de frumos era sa ma asez linga tine pe scaun si sa iti privesc ochii tai frumosi, ochi pe care ii caut in orice femeie pe care o vad pe strada, dar inca nu am gasit asa ochi ca ai tai...

Merg pe strazi si ma uit dupa orice femeie, poate esti tu poate ai venit...
Te iubesc, si printre lacrimi iti scriu ca nu este zi in care sa nu te astept. Uneori ma simt ca o frunza batuta de vint care zboara in toate directiile, nu stiu unde sa ma regasesc sunt multe clipe in viata in care nu stiu cum sa procedez, am mare nevoie de tine, de cuvintele tale pline de tilc, si capacitate aia a ta de a rezolva lucrurile cu calm. Nu stiu cum faceai dar nu greseai niciodata cind trebuia sa iai o decizie.

Vrea doar sa ma ierti daca nu am fost asa cum vroiai, daca te-am facut sa suferi, daca te-am facut sa plingi, nu stiu nici eu de ce eram asa...dar tare te iubesc!

De Ce?

Nu sunt atît de bună precum aş vrea, Dar nu sunt nici atît de rea încît să zic că nui folos din mine.
Sunt încă tînără şi multe lucruri nu le cunosc, nu ştiu cum să fac să fie bine.
Poate ar trebui să ne calmăm şi să nu ne mai năruim cu idea, cum va fi ziua de mîine.

Sunt îndrăgostită, sau poate chiar iubesc, pentru că îl vreau prea mult alături. Îmi place să discut, să îl ascult, să privim filme împreună sub aceeaşi plapumă, să ne trezim alături.
Stau cu o persoană atît de fragedă, atît de fină, prea inteligentă, bogat sufleteşte dar.. nu am putut să îl înţeleg mereu. Da, da iar îmi penetrez singură neuronii, dar pare o frunză în univers cu prea multe rupturi, prea mult trecut, prea multe lucruri arse, prea multa urmărire de negativ. Apoi am apărut eu, solară cum îmi zice el.. dar, nu înţeleg de ce îmi vorbeşte atît de mult despre trecutul lui, despre fostele lui femei, chiar pe fruntea mea scrie pentru toţi: Madre Teresa? Sau, Psihoterapeută Gratis?

Mă întreb de ce trebuie să rabd, eu am nevoie de un bărba care să mă facă să rîd să mor de fericire, dar nu de unul care mă inhibă cu depresia lui, cu momentele de indispoziţie.

Dacă aş găsi un răspuns cum să fiu în aşa caz.. aş fi mai calmă.. pentru că momentan sunt prea radicală.
Doar nu pot să termin o relaşie din cauza asta. Sunt tentata să fac o isterică plîngînd în care săi zic că m-a obosit, cu obsesiile lui de trecut, şi că ar fi timpul să se gîndească ce are în prezent.. şi am să o fac, trebuie să găsesc un moment potrivit cănd mi se umple paharul răbdării..

Te-ai dus 2009...

2009 nu a fost un an prost..ba chiar dimpotrivă 2009, plecăciune în faţa ta..am mai scîncit prin gările de trenuri pentru tristeţile mele sufleteşti..
Am lucrat, am dat examene.. azi un post fără critică la adresa mea.. Am iubit, am pierdut.. am început să iubesc... doamne şi iubesc pînă acum.. aşa de frumos...
Un bărbat splendid cu doi ochi căprui şi cu părul moale.. cu o piele catifelată.. şi nu mă satur să îl ating, să îl privesc..nu mă satur să fac dragoste cu el zi şi noapte..

Cînd mă trezesc lîngă el, ne zîmbim... cînd dorm singură...sunt goală..nui..

Dimineaţa lui 2010 s-a început extraodinar cu vocea lui care îmi spune:
-Cînd te muţi la mine? Să te omor după o lună, he he...

Am tăcut.. cînd vreau ceva prea tare..tac!

Bun, seară frumoasă cu o cină la maica-să...
Apare unul din trecut.. ce vrea la dracu? De ce îmi apare mereu cînd nu îl aştept...
de ce tot încearcă să răscolească trecutul meu inhibat şi plin de frică?

Nu am reuşit sa iau receptorul pentru că trebuia să ridic o masă întreagă ca să ies.. poate aşa e mai bine.. la sigur e mai..

Te-ai dus 2009 şi îţi mulţumesc mult.. pe lîngă criza care ai purtat-o oamenilor.. mie mi-ai adus doar lucruri bune, a fost un an enorm de reuşit...

2010 e plin de planuri enorme..
- YOGA..
-Sală de sport..
-Şcoală de şoferie...
-Sex de calitate că şi ăsta mă pasionează de la un timp, nu doar ca activitate de a primi plăcere dar şi ca şcoală de calitate!
Am înnebnuit? Nu măi 2010.. mă dezvolt doar..

Bine, în 2010 vreau să fac enorm de mult.. să scuip ipocriţii în faţă.. să îmi termin facultatea..
Să îmi găsesc un serviciu care să îmi dea satisfacţie, să îmi găsesc independenţa intimă..

Apoi regula mea de fericire:
Să poţi face tot ce vreai, atunci cînd vreai...!!!!
Un an Împlinit lume!!!

14 februarie..Apus de suflet...

Ei bine 14 februarie...a trecut mult mai special ca anii precedenţi..
Anul ăsta chiar o să îl ţi minte...
Dă-mi doamne putere, să ies din calvarul în care m-am bagat...
Am orbit, se vede că.. am uitat de mine..am intrat în rolul căţetului BIM, care la comanda lui mă duceam oriunde... Puteam să am febră 80 că eu tot mă duceam...
Dar gata paharul, s-a umplut...lacrimile curg, dar am găsit realitatea: Nu merge măi frate.. nui asta adevărata iubire, nui asta adevarăratul sentiment..
Nui reciprocitate, ne-am îndepărtat.. am devenit ca un coşciug care mai are un pic şi trebuie să i se bată ţintele, dacă mai continui aşa- ajung direct în el...
Cum cîntă iubitul meu Ştefan Hruşcă- Ţie ţi-a trecut iubirea, mie mi-a rămas uimirea...
Ce trist doamne, cum să mă culc azi noapte să ştiu că nu o sa mai fac dragoste cu el, cum să adorm să ştiu că o săl visez, dar ce folos?
Cum să deschid ochii mîine dimineaţă gîndindu-ma că de azi avem drumuri diferite..
Cum diferite? Atîtea planuri drăcie, dar mi le făceam doar eu.. Am intrat in rolul marionetei jucate de actorul care avea în mîina sa beţişorul şi ghida aţele, pe traseul convenabil doar lui..
Mă doare tot.. NU îmi pot imagina cum să merg pe străzi să nu mă gîndesc la el, nu îmi pot imagina cum o să decurga zilele fără tine...
Măi prostule cu ochi căprui, te iubesc mai mult decît pe mine.. Te iubesc..chiar dacă nu mi-ai adus nici o floare de Sf.Valentin dar ţi-ai permis să urli că cina nui deajuns pentru invitaţii tăi, plus că mai şi numit cu numele fostei tale...
La ce să mă mai aştept de la tine...Că vreai să te însori cu mine?
HA HA HA...plînge sufletul...
Nu ştiu nimic..dar mă doare tot... Starea asta de neinteres faţă de nimic mă sperie...
Mi-ai ataşat depresie, tristeţe şi inutilitate... eu care eram aşa solară pentru tine... Am apus...
Mi-am închis telefonul şi de acum încolo o să te numesc D-nul Catena..sau Laţ...
Vreau să te uit..să dispari...şi să nu mai apari niciodata în faţa mea... Îmi faci rău, nu te mai vreau...nu vreau sa mă atingi, nu vreau să îmi vezi ochii mei frumoşi care plăng pentru indiferenţa ta...Nu vreau să te bucuri ca cineva s-a anulat pentru aparenţa pe care vroiai să o creezi în oraşul tău.
Nu te mai vreau... Şi am plecat... prima dată în viaţă aşa de convinsă...
Merg la somn d-nul. Catena... Să nu mai vii niciodată la mine..Pentru că nu mai pot suporta porcăriile tale de om indiferent,care doar mestecă şi scuipă!!! Nu mai am sănătate pentru durere, am intrat parcă în doliu cu sufletul meu, şi dădăaca mentală mă întreabă dacă chiar meriţi tu toate astea? A înţeles demult ea situaţia dar eu tot continuam să mă amăgesc..ah ochi din cap prost...

Dorinta..

E noapte şi-ntuneric dragă mamă,

E rece şi e frig cu imaginea-naframă.

Cum e sus acolo printre nori?

Cum e printre îngeri zi de zi să zbori?

Jos, e tristă şi uscată viaţa mamă fară tine.

Şi e piatră amintirea ta..

Cum să merg prin viaţă cu orgoliu?

Cum să fiu acel copil special?

Ce mă fac eu scumpă mamă fară tine?

Cum s-adorm cînd ştiu că cancerul mi te-a luat?

Fii aici aproape lingă mine, eşti aici? 

Eu Te Aud Şoptind...

(scrisă 8 mai 2009)

Cind prin suflet se scurge venin...

Am o luna tare aiurea cred ca niciodata in viata nu am avut parte de asa ceva...

Dar ce trebuie sa fac? Daca pling nu ma ajuta, daca urlu nici atit, daca incerc sa gindesc pozitiv e pentru moment, daca meditez e pentru moment ca trec 5 minute si mintea isi face singura scenarii negative...

Frica ma urmareshte peste tot... nu stiu... chiar nu stiu...

Dar tare e aiurea cind nu eshti fericit deloc.. cind toti cei care te inconjoara te privesc cu ochi reci...

Cind astepti o imbratisare si nu vine... cind visezi la nishte vorbe care ti-ar alimenta sensul de a te simti important si nus...

Si uite asa trec zilele mele, nu ma pot concentra la nimic, nu am ceva care sa ma satisfaca, nu reushesc sa ma concentrez asupra frumosului care ma inconjoara... ma irita tot, niciodata nu m-am cunoscut asha de pesimista si ma intreb: dracie chiar sunt asha?

Ma trezesc cu agitatie deja din draga dimineata si imi zic, ei hai azi cit de rau mai poate fi, cu cit mai rau ca ieri?
Incerc sa iau un dejun sarac de tot dar nu reusesc sa bag nimic nici cu cea mai mare forta in gura asta plictisita de mincare...apoi vine prinzul si eu iarasi ma enervez...cum la naiba iar trebuie de mincat? si tot asha vine seara si eu ma aprind, mai nu imi e foame si gata ....

Parca tot ce ma inconjoara e o frica enorma, parca e tot mai enorm decit mine, parca am de suportat doar tuneluri, doar negru si cenusha...si apoi mai am si momente mai caldute cind ma gindesc, mama mea a stat in pat un an cu cancer si plingea de dureri..dar eu ma pling de o depresie si imi pare ca e sfirsitul lumii...

Aici cam mi s-au terminat cuvintele... sunt cam goala, cum e sa mergi inainte pe strazi si sa fii turbat de nishte scene in imaginatia proprie care pot fi ireale si care ti le face mintea singura, care poate nici pe departe nu se vor indeplini, dar eu sufar pentru niste lucruri care imi trezesc frica si nelinishte...

Am nostalgie mare de tara mea..acolo parca totul e mai calm, acolo parca prinzi puteri si acolo parca totul e mai colorat..am impresia ca tara asta in care stau o sa ma distruga, nu am prieteni si stii cit doare, sa ai dorinta de a avea un om alaturi dar sa realizezi cand deschizi ochii ca nu ai cu cine comunica si cu cine iesi... fie cum n-ar fi dar in strainatate esti si vei ramine strain MEREU...

e o scrisoare care la sigur mi-o dedic mie sau doar incerc sa scot din mine haosul si confuzia care ma domina...asha cind ma simt rau ma gindesc si mi-e dor de nishte oameni pe umarul caruia ash putea capul si sa pling..dar apoi..Easy..nui asha ceva...si daca este sa fiu reala sunt un om inchis, trebuie sa prin incredere in tine casa ma pot deschide, dar daca am apucat de incredere atunci tine-te eshti al meu si vreau sa iti povestesc tot...
Mdaaa, si asta e aiurea ca nu toti au dorinta si rabdarea de a te asculta si daca mai eshti o persoana perturbata ca mine atunci chiar nici 10 kg de rabdare nu ajung pentru problemele mele...

Ok, m-am eliberat un pic si am pe fundal muzica ruseasca veche si frumoasa, muzica cu tilc si cuvinte cu sens nu rahat de asta din ziua de azi...

O zi de vineri cit se poate de speciala

-Alo..micuţă ce faci? Cînd ne vedem?
- La 20.45 te duc la cină.
Ok, tot superb..ajung la destinaţie într-o rochie de seară, şi în ciorapi de noapte..ahaha la dracu am slăbit că îmi cădeau.. pe lîngă faptul că mă simţeam ridicol am intrat în isterică.. Rîdeam ca o nebună.. Ei hai aşa nu merge, am venit acasă şi mi-am luat o pereche de ştrampi omeneşti..
Reluăm..
Parcă era un copil fără răbdare.. cu mii de întrebări unde îl duc...

Am intrat aici, era superb.

O masă specială în coltul retras al localului ne aştepta.. cu 2 pahare de vin alb..
Nu aveam foame, dar îmi făcea o deosebită plăcere un lucru..
Seara asta e a mea, seara asta conduc eu.. La jumate de cină, s-a apropiat de noi chitaristul.. şi mi-a dedicat o piesă... Mm, chiar frumos de tot..

Încet încet s-a spulberat lumea pe la casele lor, aşa ca am răams în 3.. Am cîntat cît am putut toţi 3 pînă trecuse miezul nopţii..
Ieri mă privea mai divers decît de obicei.. ce frumos..
Nu erau nevoie de cuvinte.. ochii spuneau mult.. Animalica noapte calorică a încheiat frumoasa noastră seară..
Ce frumoasă eşti ..Cu ochii tăi vorbăreţi...printre şoapte de întuneric cu o lumină oarbă îmi pronunţau buzele lui mesajul!!!

La Multi Ani Alexandrel...

3 Ani in urma la ora 12 ma sunase cumnatul tot emotionat si agitat si mi-a spus pe o suflare usoare, a nascut.. tot bine.. si eu iam raspuns zimbind: A dat Dumnezeu, hai noroc.

Atunci a batut la usa, mama,matusa si verisoara... Le-am dat noutatea,mama avea lacrimi de bucurie... ce frumos..

Concluzia zilei..

E uşor să fii curat pe din afară, Îţi trebuie doar apă, săpun şi un burete !!!

Istoria

Bună Seara, mă numesc Victoria şi aş vrea să îţi povestesc istoria mea.
-Cui mă îmi zice aia? Taci dracului iam răspuns, ştii bine că ţie ţi le spun..
-Ah, ok. Sunt aici, te ascult!
-Nu mă asculta, tu doar trăieşte cu mine!
A fost o zi comună, nu ieşită din norma simplităţii. Am lucrat 5 ore, în pauză m-am apucat să îmi notez în agendă de ce îmi este frică mie în viaţă, o să revin să public ce mi-a ieşit, dar m-a întristat tare rezultatul.
Apoi am făcut shopping, la dracu neureşit deoarece mi-am cumparat o pereche de cizme frumoase, doar că mai am o pereche cam asemănatoare, uff mîine o să le schimb.. cu cele negre şi lungi care mi-au plăcut de cînd leam văzut în vetrina cu lumină aprinsă pe lîngă care treceam noaptea..
Apoi am avut un seminar la universitate, şi decanul cel simpatic cu ochi albaştri, care îmi zîmbeşte mereu lung şi special, mă întreabă cum îmi merge.. Bine, tot OK. După eticheta englezească.
Seara s-a finalizat cu o conversaţie de dragul lumii. Că de mult nu am mai stat la taclale cu sora, mai mereu mă critica. Dar azi a fost divers, am vorbit şi iam spus despre viza mea de reşdinţă în tunelul întunecat. La care ea mi-a spus, dar eşti aşa frumoasă, nu înţeleg de ce te simţi aşa..
Nu ştiu nici eu, poate că nu mă cunosc prea bine, dar nu am încredere în mine, şi nu sunt proastă, nu ştiu cum pot folosi ceea ce am, şi apoi îi spun, dar de ce în viaşă trebuie să ai şi şcoală pentru a şti cum trebuie să te porţi cu bărbaţii..
Dacă eşti prea deschisă cu ei te folosesc, dacă te culci devreme te socot curvă,dacă te porţi frumos-ei se poartă urît,dacă te porţi urît..dar cum să mă port urît? Eu nu pot.
Aş vrea doar simplitate, fară atîta şcoală şi luptă prostească în zadar.. dacă dragoste nu e nimic nu e.. şi basta..
Să revin la mine şi să nu mă amăgesc din nou cu filosofia vieţii, ştiu că sunt bună la vorbit.
Ce am făcut cu bărbaţii mei pînă acum? Sex tradiţional şi din dragoste? Inhibată ca o şopîrlă, mimînd orgasme? Am fost bijuterie, şi mă simţeam bine îmbrăcată frumos alături de ei..
De ce trebuie să te îmbraci ca o curvă cu rochii scurte cu tocuri înalte şi incomode?
Ţi-am spus istoria,am trăit 11 ani în complex de inferioritate, şi continui prin a nu şti cum să mă comport cu bărbaţii după ideile universului.
Pentru că eu mă comport aşa cum sunt, dar vezi tu.. nu îmi merge aşa.. trăiesc eşecuri..se plictiseşte lumea..
Mi-e prea trist să scriu tot ce vroiam, vreau doar să îţi spun că mi-e frică că va trece viaţa şi nu o să reuşească să mă iubească şi pe mine aşa cum sunt, şi nu un simplu cineva.
Abia aştept să plec în vacanţa de iarnă în Sofia, să mă plimb pe străzi antice, şi să respir istorie!

Ce se întîmplă cu oamenii?

De la un timp încoace,aproape toţi oamenii din viaţa mea au luat-o razna...
Oameni cu care împarţeam activităţi, oameni cu care rîdeam, oameni de la care luam un sfat, sau cărora le dăadeam...
Nu nu aşa trebuie să fie azi..
Şi nici nu mă doare că ies dimineaţă din casă, şi nu îi mai aud la telefon, şi nici nu mă gîndesc ca intram în casă şi mă gîndeam cînd îi văd urmatoarea dată...
Nu asta a creat universul, aşa am devenit noi...
Avem o putere enorma de a distruge, de a strica, de a scuipa acolo unde odata poate ai plîns sau poate pur şi simplu te-ai simţit bine..
E simplu să dai din mîină de parca ai şterge masa de nisip...
Dar cînd te întorci înapoi nu găseşti nimic din ceea ce ai semănat..
Aşa sunt oamenii..Aşa au devenit...

8 martie...

Ăsta e buchetul bucuriei pentru noi femeile frumoase care cu prezenţa înnobilăm orice!

Mă simt bine, am început a lucra cu mine, se apropie ziua cea mare şi mult aşteptată, mîine merg la psiholog. Nu mai am răbdare să mă apropii de acea clipă cînd v-a trebui să intru.

În rest am avut un weekend superb blog. Am fost aici :şi ne-am plimbat de mîină..

Ne-am sărutat şi ne-am privit ochii noştri frumoşi şi fericiţi..
De fiecare dată cînd plecam de la el, m-a găsit şi m-a luat acasă zicîndu-mi că sunt impotantă. Trebuie să îl cred Doamne altfel nu mai reuşesc să merg înainte!!!

Mie!

Bună blogule!!! Nu sunt tristă, nu sunt nici nesatisfăcută. Sunt doar cam haotică sau trec prin nişte momente care ar trebui să ştiu cum să le organizez ca să fie puse bine la loc. Şi nu ştiu cu ce să încep ca să fie totul bine..

Ce meschini suntem viaţă cu tine, ne plîngem ca proştii că ne merge rău şi că nu e niciodată totul perfect. Că trece rapid timpul şi nu reuşim să facem tot cum am fi vrut. O să le fac pe toate că doar nu mă gonesc turcii.

Că drept spune proverbul vechi, Cu răbdarea treci şi marea, e doar frica şi autosugestia de negativ.. În schimb am avut o duminică formidabilă şi plină de căldură. Am stat încleiată de pat pînă la amiază, apoi am cutreierat.. cred că a obosit motorul maşinii, dar nu şi ochii de la atîta verde în jur, atîtea flori şi frumuseţe.. E toamnă în toi.. E toamnă în suflet.. E frumos !!!

Deliberare de negativ.. (Sfogo)

Eu nu regret povestea de iubire,

dar e nespus de trist şi de ciudat
să simţi c-asemeni unui fir subţire
ceva frumos din tine s-a sfărmat.

Ceva am rupt din mine! Mă sculptasem prea rigidă prea pasivă prea plină de negativ, prea dezămăgită de parcă aş fi avut 40 de ani şi viaţa îmi era pe sfîrşite..

Şi apoi într-o zi mi-am zis.. Basta copilă..

Cît poţi să te distrugi condiţionată de tine însuţi? Aşa că mi-am luat cartea în dinţi şi m-am, aşezat în sala de lectură, cred că se făcuse deja miezul nopţii, cînd paza mi-a şoptit că trebuie să închidă.. citisem mult..

aveam sete de util, de a petrece timpul pentru mine, pentru sufletul meu!

De la ceva timp încoace des mă întrebam, unde dracu e iubirea.. că aş fi gata să iubesc atît de mult, să mă deschid atît de tare, să dăruiesc atîta linişte sufletească şi atîta calmitate atmosferică.. Că mi-ar plăcea un bărbat care să mă trateze adecvat reciprocului.. un bărbat cu care să aspir sufleteşte şi nu fizic cum se face în secolul 21, cică aşa a ajuns la modă..

Prezenţa cuiva totuşi trezeşte frică, poţi să iubeşti sau poţi să petreci timpul, poţi să apropii sau poţi să îndepartezi..şi acest fenomen se chiamă.. Crimă..Omicidiu

Deseori am ucis şi eu mult.. ce păcat.. nu păcat că regret trecutul.. dar regret că asta am făcut anume eu.. care mă credeam atît de doritoare de ceva puternic..

Recentul mi-a deschis ochii.. băi da puternicul a fost deseori, dar din frica trădării sau din programarea mea automată a conştiinţei spre autodistrugere eram ca o piatră rece şi închisă în sine.. paradox măi că nu realizam.. pînă cînd 2 mîini m-au oprit şi mi-au zis.. băi, nu pleca.. eşti importantă.. dar rece!!!

Căutam un ciocan.. Exact, să îmi dau în cap cu el.. păi de fapt eram şi eu problema, nu mă lăsam liberă cu frică de a nu părea prea insistentă prea prezentă..

Dar oare cum e sa fii prezentă în viaţa cuiva?

Oare cum e să investeşti împreuna cu voce calmă zicînd, băi fată greşim dar e prea important tot ce avem.. investim în universul şi aura noastră..

-Încă nu am împărtăşit tot cuiva ce vreau de la o relaţie.. pentru că lucrez asupra listei..

- Care listă fat-o?

-Băi eşti nebună? Cum care ? Aia în care scriu tot ce am rău şi tot ce am bun!

-La ce dracu îţi fărîmi minţile cu prostii din astea?

Enervată şi oftînd, răspund:
- Taci minte.. Că eşti proastă.. Trebuie să mă susţii dar să nu mă întrebi prea multe, că nici eu nu ştiu prea multe!

-Bine, fat-o! Fii liberă, fii sinceră, fii tu însuţi.. fii aşa cum eşti.. dar fii bună!

Împăcate, ne-am luat cursul drumului împreună din nou!

Senzaţii serale..

De la un timp încoace mă tot întreb de ce folosesc punctele de suspensie cînd scriu ceva? Şi îmi răspund cu mai multe semnificate dar parcă nici unul nu mă prea aranjează!

Să par mai gînditoare? Să fac o mască precum că aş fi foarte deşteaptă şi uite le folosesc? Sau poate e un semn de nişte gînduri alterate, dar în acelaş timp şi neclare..cine ştie, nici eu nu prea ştiu înca bine.

Azi s-au repetat alegerile din ţărişoara mea Moldova. Am fost cu familia să ne facem datoria de cetăţeni zburaţi departe peste hotare. Eram agitată şi plină de dorinţă, speranţă şi parcă cu aşteptări mari să se schimbe ceva acolo.

Oare o să se schimbe? Oare o să pot sa mă întorc să traiesc acolo? Cum va fi mîine ? Imediat după ştampilarea hîrtiei cu nişte nume neclare şi nişte buchii cu desene comerciale..mi-au apărut şi realitaţile.. Nu se mai schimbă doamne nimic acolo, e cumparat totul demult. Nu se lasă Vrabia condusă aşa simplu, am prins răutate agresivitate, dorinţă de criminalitate, ură..senzaţii care mi se manifestă enorm de rar.. Apoi şi lacrimi au apărut..melancolie,nostalgie, vedeam avioane ce zboară..

Mi-e dor de casă de mormintele rudelor mele, de mormintul tău care stă într-un cimitir frumos, într-un sat aparte - Sat al copilariei ei şi al meu.. Dor de simplitatea si saracia pe care am trait-o.. Aici departe de casa, am devenit materialista, cu fuga dupa lux si dupa lucruri care sunt prea departe de spiritual. Nu mai sunt simpli cum eram citiva ani in urma.. Invidia totusi ne caracterizeaza ca trasatura a poporului..

Odata ce am ajuns la Ambasada azi, se oglindeste si starea poporului nostru moldovean de peste hotare. Oameni care zimbeau alaturi de prieteni,familii, amici, rude..Erau si altii care nu aveau pe nimeni alaturi si stateau cu fruntea incruntata uitindu-se la scari si la cei care coboara de sus, de acolo de la etajul 2 unde se petrecea marea agitatie.

Cert era un lucru in mintea mea gindind, pe fata fiecaruia se citea greutatea,tristetea si cel mai lucid lucru : MUNCA pe care fiecare o face aici in strainatate. Oameni cu minile pline de piele moarta, femei pline de pietre sufletesti.. Oamenii din tara mea cit ii iubeam privindui si admirind frumusetea lor ca s-au adunat acolo obositi dupa lucru, dar plini de speranta. Bolborosea spasmul de observatie in mine, partea aia de Italie cu o cladire strimta ca nui gasesc alt cuvint potrivit, neingrijita exact ca o cutie de chibrite noua si neinceputa, plina de niste furnici care supravietuiesc in ea.. furnicile erau ei, chinuiti de soarta.

Am inteles de ce sunt rasisti italienii cu noi. Ei inca se intreaba cum un strain poate lucra asa greu asa mult, cum poate rabda debilizmul si rasizmul italian, cum poate plati o chirie dupa ce construiesti case mari patronilor idioti si schizofreni, si cu toate astea sa zimbesti zi de zi, sa fii draga fericit intr-o tara straina, si sa te uiti la soare calm la suprafata... chiar nu inteleg ei asta.. Rasisti, dementi, rai, si plini de invidie, rapanosi si rigizi ca piatra din gradina dracului... asa ii vad zi de zi.

Nu prea vad ce scriu pentru ca imi alearga degetele pe tastatura rapid, ce viata mai avem acum, nu mai scriem cu pixuri de alea ieftinioare de la piata, dar tapam ca directorii la computer... Cit materialism doamne.. cit lux a mai iesit acum, lumea a si uitat cum se traia inainte. Cind erau timpuri ca o inghetata de 1 leu se impartea la 3 copii. Cind se mincau fasole cu prajitura facuta de mama in tigaie si imi parea ca e sarbatoare mare in casa...

Mi-e dor.. de copilarie, de saracie si de frumusete enorma.. Mi-e dor de tine mama, care stai acolo singura in tara aia plina de coruptie.. A fost o scrisoare unde am incercat sa las raul, tocmai pentru ca vreau sa ma culc calma, dar nu pot. Am mai trait starea asta ceva timp in urma.. negru, cenusiu si sur ne asteapta... ce va fi mine?

Pina la urma stiu una - Prieten cu timpul nimeni nu s-a facut asa ca el nu se opreste..

Oare timpul...

Poate lecuieşte el rănile, poate le pune pe toate la locul lor, dar nu aici şi nu la mine în viaţă...
M-am luat în mîini azi şi am ieşit pe străzile unde cîndva, NOI ne plimbam de mîină, unde rîdeam, şi făceam haz ca lumea care bea în faţa barurilor e dementă şi nu ştie că viaţa nu durează o mie de ani, am mers prin parcul unde eu mă aşezam pe braţele tale să tu îmi masai picoarele mele mici...
Te-am căutat, atîta vroiam să îţi spun, te-am căutat peste tot, ochii îmi alergau în toate părţile, căt aş fi vrut să te întilesc şi să îţi spun că totul e un calvar, că eu te iubesc, că am nevoie de tine, că eşti viaţa mea, că nu îmi imaginez nici o clipă cum va merge fără tine, că eşti centrul în toate planurile pe care le făcusem pentru viaţa mea..Te-am căutat...şi tare mă simt tristă pentru că nu te-am găsit..nu erai...
Şiroaie de lacrimi îmi curg pe obrajii mei calzi, care de multă vreme nu au fost sarutaţi de tine, corpul ăsta al meu a devenit ca un carton, creierul ăsta al meu e ca un deficient, numai la tine se găndeşte, Şi crede-mă aş suferi încă pe atît dacă aş şti că într-o zi te vei întoarce...
Mi te imaginez timid în faţa uşei mele, spunîndu-mi că mă iubeşti, că ţi-a fost dor de mine, că sunt fata pe care ai dorit-o mereu alături, că nu te vezi fără mine, că ai nevoie sa nu fii numai Tu ci NOI....

Te aştept, să ştii că te aştept, şi nu am încetat niciodată să mă gîndesc la tine...
Cum să explic sufletului, cum să îi zic inimii mele ca nu mai eşti că nu vei veni, că nu mă mai vrei, că te simţi bine şi aşa...Cum?

Aş da orice ca să te îmbrăţişez doar odată, aş da orice ca să nu te ştiu cu alta, aş da orice sa îţi mai mîngîi părul tău mătăsos..aş da orice ca să mai fii al meu...

Dar cui să dau?

Tăcerea mă doare, e o agonie, nu reuşesc să te arunc din gînd, nu reuuşesc să merg înainte, chiar nu ai înţeles, erai sensul vieţii mele...
Erai şi eşti...

Revenire

Mi-a fost simplu, în seara aia mă culcasem nu înainte de al ruga pe Domnul să organizeze lucrurile mele din viaţă aşa cum vrea el şi aşa cum merit, am adormit strîns..
Aveam telefonul închis pentru că îl priveam în continuu dacă nu apare vre-un mesaj..
M-am trezit tîrziu, eram agitată, tulburată de idei, zbuciumată şi turbulent îmi era sufletul.
Apoi m-am machiat mai vulgar decît de obicei, şi am plecat la serviciu..
Trecuseră aproape 17 ore, şi nu ştiam nimic de el. Într-un final apare, îmi zîmbeşte, eu am mers spre el parcă zburînd.. oare chiar omului ăsta îi pasă de mine? A venit..
M-a cuprins şi mi-a spus că am fost prea exagerată.. Hm, avea dreptate. Trec printr-o perioadă de criză cu penetrări mentale. Mă văd departe de mine, prea adîncă- ca o fîntînă care nu are apă, seacă de dorinţe, plină de frică, de frămîntări.. Mă cunosc prea puţin...

Azi a fost o zi enorm de frumoasă, am venit la el toată plină de emoţii cu o sticlă de şampanie şi o cutie de prăjituri..
Doamne ce tare îmi place săi văd ochii lui care zîmbesc de fericire, are nevoie de căldură ca şi mine, se bucură cînd vin cu ceva, se simte iubit şi plin de atenţie!

Pînă a trece la mîncat am avut treabă, am pus pe pereţi tablouri, că erau lipite de podele peste tot..
Între timp iam rupt şi metrul..hihi nu ştiu cum reuşesc dar de fiecare dată îi stric ceva..
Apoi am mîncat în 10 minute toate prăjiturile şi am rîs ca nebunii, că muream de foame..

Nu am mai rezistat.. L-am aruncat pe podele şi am început să îl sărut animalic. Îmi place prea mult, aş face dragoste cu el zi şi noapte, modul în care mă atinge, ochii lui de bărbat sigur mă privesc strident, şi eu aia mică..îmi place să mă simt mai mică.. cînd mă cuprinde, parcă văd o cetate.
A durat un infinit, şi de fiecare dată e spcial..e divers.. cu el am reuşit să ies din inhibări personale..mă simt liberă, mă mişc cum ştiu, cum vreau sau cum inventez pe moment, şi orice mod e perfect!

Am trecut şi la duş.. 2 mîini mari care îmi masau spatele, 2 buze care mă înebunesc- îmi sărutau picioarele..
Nu aş vrea să aibă vre-un sfîrşit istoria asta.. E fenomenală!

Fraza serii...

Ce va urma în viaţa mea...

Fără titlu..

Ştii cum sunt acum?
Ca un copil mic cănd pierde ceva şi plînge...
Altă experienţă arsă fără sfîrşit fericit.. şi iarăşi lacrimi curg şiroaie lungi pe obraz...
Acum mă doare şi nu înţteleg de ce aşa tip de durere nu poate fi calmat cu pastile, cum să te calmezi în aşa clipe, în care aş fuma tot tutunul din ţară? Doar că nu am posibilitate nici măcar cu o ţigară să mă calmez...

Am stat cu un egoist, care s-a gîndit numai la el.. şi se bucura că îl acceptam aşa cum era..
Dar uita critica nu ne place.. Rapid îmi fuge de la cauză..
Mă simt mîndră de plecarea mea.. L-am privit cu tristeţe apoi imediat cu dispreţ şi iam trîntit uşa maşinii..
În plus mi-am închis şi telefonul, pentru că îmi e jale că îl priveam mereu, dar idioţii orgolioşi nu sună.. ei doar aşteaptă, şi aşa trăiesc zi de zi, hranindu-se cu energia şi bunătatea altcuiva.
Apoi îl cunosc, la sigur nu se analizează acum, dar îşi zice:
-Nemernica asta nu apreciază ce fac pentru ea, infantila de ea.. ş a m d..
Dar nu-mi importan, o sa mă comport cu mine însumi ca cu o signoră. Nu o să îl caut, problema e alta, cînd nu eşti indiferentă nu poţi fi rea...
Cred că cel mai bine e să tac şi să nu fac filosofie!
una ştiu că mi-e trist, m-am săturat de lucruri arse..

de-ale serii..

În principiu îmi merge mai bine.. Am hotărit să ies din hibernarea vieţii şi să mă ocup de ce m-am apucat.. NU se poate de atîrnat cu indiferenţă faţă de propriile activităţi. Aşa că am luat agenda personală şi în fiecare seara am temă pentru acasă să îmi scriu activitatea de mîine..

Am început cu organizarea actelor de facultate, apoi cu treaba cea mai importantă examenele şi am făcut o concluzie că organizarea e necesară nu numai ca importanţă..

Haosul mă cam caracterizează dar paralel îmi place şi ambiţia deschid deja a doua zi biblioteca la 9 şi o închid la 23.00. Ce poate fi mai plăcut ca propria satisfacţie de tine însuţi?

Aşa simt şi eu că merit să măninc şi să dorm pe pat curat..

Aşa răsuflu şi eu mai liber ştiind că nu las de azi pe mine precum am făcut şi că nu frînează.. iar totul se datorează luminei.. calmităţii şi regăsirea contactului meu cu liniştea sufletească!

Sunt atît de plină de activitate încit nu am timp să mă gindesc la nebuniile mele de copil, dar mă bucur ca am timp să stau cu ochiul în carte.. mai fac cîteva circomvoluţiuni pe creier cît încă nui tîrziu!

Fericirea-i un lucru marunt..

Fericirea este atunci cînd stau bine.. cînd am dispoziţie bună şi privesc totul pozitiv sau calm sau poate liniştit..

Totuşi în esenţă, Cei Fericirea?

Fericirea este atunci cînd accept eu ce mă înconjoară, şi îmi zic zîmbind:

Uite aşa e bine!!!

În concluzie ce naiba este fericirea? Este starea pe care ţi-o sugerezi singur? Sau te adaptezi dupa circumstanţe?

Fericirea este totuşi aspiraţie sufletească.. E condiţionată de noi înşine.. Merge după ideile noastre.. Se adaptează dupa modul în care o privim..

Hai să o privim Fericit Lume !!! E fericit universul cînd TU eşti fericit!

Priviri de ceară caldă

Nu ştiu dacă aş reuşi să merg înainte fără tine. E atît de frumos alături de tine că îmi pare viaţa poveste, de unde eşti, din ce stradă cu casa generoasă?

Şi cîtă răbdare ai să mă asculţi atunci cînd sunt tristă pe momentele de resemnare.

Îmi place cînd zîmbeşti de tîmpeniile mele, cînd alergăm şi vorbim ca doi copii. Îmi place să analizez totul înainte de aţi spune ceva.. Deoarece eşti special şi alături de tine tind să ating spiritualul.

Mai am mult de lucrat.. dar Dumnezeule, nu îmi lua răbdarea şi luminează-mă spre procreare, spre schimbare pentru că, tu le pui la loc pe toate!

Questions for my night..

How deep is your love?

Cu piesa asta am mers la culcare.. na, că rapid mai zbor de la un gen de muzică la altul..

http://www.youtube.com/watch?v=fQaoPcnCND8&feature=related

Nebunia serii

De ce iubim bărbaţii?

Pentru că întotdeauna îşi termină mîncarea din farfurie şi sunt recunoscători pentru asta :)

Pentru inima mea..

Dacă eşti proastă, aşa o sa mori... Te vaieţi ca nebuna şi nu ai loc de pace..

Gîndul Dimineţii

Când iubeşti puternic, găseşti întotdeauna ceva nou în persoana iubită.

(Pascal)

Fraza Zilei..

Miroase a toamnă...
Parfumul unei amintiri!
Parfum de soare printre copacii morţi în picioare
Ca nişte schelete ale unei veri trecute...
(Pablo Neruda)

Linişte Vorbeşte..

Cînd pierzi contactul cu liniştea interioară, pierzi contactul cu tine însuţi. Cînd pierzi contactul cu tine, ajungi să te pierzi. (Ekhart Tolle)

În seara asta mă simţeam cam plină de gînduri şi de mine însumi, aşa că nu am stat mult pe gînduri, am decis să mă debarasez de ele.

Cred că a fost prima dată în viaţă cînd mi-a fost atît de simplu să îmi aleg hainele în care să ies. Am deschis dulapul şi ochii mi s-au aruncat la o pereche de pantaloni sport care nu iam îmbrăcat cam de 2 ani, vroiam să îi arunc dar îmi era jale..şi o bluză simplă dar comodă. Mi-am scos în evidenţă indiferenţa pentru că am obosit să stau în faţa garderobei ore întregi gîndind mereu cum să mă îmbrac azi ca să fiu pe placul lumii, mă rog hainele te pun în relaţie cu societatea.. dar oricum urma să fie o plimbare alături de mine şi nu mă privea părerea altora..de mult vroiam să mă simt aşa de leger şi fără materialism în evidenţă.. zis şi făcut..

Mi-am luat bicicleta, muzică plăcută pînă la infern şi am pornit spre călătoria cu efect de calmare.

Am mers mult, dar nu prea ţineam cont de asta, observam totul altfel.. şi tare mă bucuram cînd ajungeam pe la semafoare şi era roşu deoarece aveam timp să analizez tot ce mă înconjoară cu detalii..

Lumini de la vetrine erau aşternute pe străzile oraşului plin de lume.. Maşini care se grăbeau..Dupa mine toate maşinile aleargă ca nebunele şi se grăbesc chiar dacă nu au unde..

Apoi la un moment mi-am dat seama că pe la semafor cînd mă opresc unii se uită prea straniu la mine şi realizasem că cînt prea tare, că de fapt merg în ritm cu muzica mea din urechi.. aş fi putut să mă opresc aşa cum făceam alte dăţi dar AZI era unul special şi eu eram indiferentă de părerea lor.. Apoi bărbaţi care îmi zîmbeau meschin că urlu tare, sărăntocii ştiam ce gîndesc despre mine- Prăpădita asta fără un STOP ce dracu face pe străzi la 22.00 noaptea, nui prea cu creierul la loc.. În esenţă prăpădita era cu prea mult creier şi încerca să se elibereze de el un pic..

La un moment dat îmi era ciudă că nu mi-am luat nimic bani cu mine şi nu am putut să îmi colorez plimbarea cu o îngheţată dar nu a fost mare tragedie..

Am umblat pe multe drumuri, pe care am împrăştiat tot felul de gînduri care frumoase, care trăsnite, altele triste, altele cretine.. şi cînd am început a observa lumea pe străzi prea real şi am început să îi critic, am înţeles că am ieşit din extazul singurătăţii şi e timpul potrivit ca să mă întorc acasă..

Am culcat bicicleta, am scos pantalonii şi iam pus lingă uşă în renumitul meu sac de vechituri..şi împlinită de senzaţii pot sa mă apuc şi de alte lucruri la fel de utile.. 

Azi m-am îndeplinit, m-am trezit, m-am luminat de cărările bătătorite ale gîndirii mele repetitivă şi condiţionată.. de ce anume? Dacă aş şti drăcie.. şi apoi dacă ştiu cum să mă debarasez? în atîta singuratate repetitivă şi zilnică..

Seara asta

Că de mult nu am mai bloguit.. Am aflat că a devenit la modă să ai un blog. Totuşi am decis să îmi răspund de ce am un blog, ce fac cu el, şi ce scriu acolo?
1. De ce am blog - Pentru că e un fel de refugiu, un spaţiu unde scriu eu tot ce mă frămîntă, tot ce mă interesează să abordez..
2. Îmi calmez minţile cînd fierb prea tare, sau pur şi simplu împart bucuria.
3. Aici scriu tot ce prelucrez pe moment sau pe parcursul zilei, e frumos pentru că scriu pentru mine, nu prea mulţi ştiu adresa şi am spaţiul de exprimare liberă, în calmitate şi 4 pereţi. Nu fac o agendă, dar scriu tot ce îmi trasneşte prin cap, şi apoi odată scris nu mă mai critică nimeni pentru că e făacută treaba deja.

În fine, am găsit un blog destul de turbat azi seara, îl aveam in lista mea dar îl citeam cam rareori, fata aia chiar mi-a plăcut, nui una pudică să aibă frică de societate şi nu perfecţionează mesajele sale postate niciodată, Super.. Postează tot ce vrea, aşa cum este, fără remuşcări, postează mamă de-a prostii frumoase..
Concluzie, de azi nu mai perfecţionez nimic, scriu aşa cum este tot, şi îmi promit mie că o să scriu mai des, sa mă deliberez de tot ce mă apasă.

Dacă-aş putea..

Dacă-aş putea întoarce timpul înapoi..
m-aş fi odihnit atunci cînd mă simţeam rău..
m-aş fi aşezat pe iarba verde şi aş fi admirat cursul păsărilor libere în cer..
Nu se oprea pămîntul în loc dacă nu făceam tot ce aveam de făcut.
Aş fi putut să vorbesc mai puţin şi să ascult mai mult.
I-aş fi spus mamei cît de mult o iubesc.
Aş fi învăţat să mă accept aa cum sunt şi să iert pe ceilalţi din jur.
Aş fi ucis mai puţine persoane indepertîndu-le criminal precum am făcut eu.
Aş fi învăţat mai mult la şcoală.
Aş fi petrecut mai mult timp cu vioara în mîină cînd am avut posibilitatea să o fac.
Aş fi citit mult mai mult.
Dar timpul nul pot da înapoi, trebuie să traiesc acum, aici şi cu mine! Trebuie să nu mai caut defecte, dar să încep odată şi odată să fac ceea ce încă nu am făcut! Voi lupta pentru dragoste, vreau să o ating dar să învăţ a trata corect persoanele de lînga mine, să le respect şi să vorbesc mai puţin, să mă impun mai puţin.
Voi învăţa să spun iarta-ma cînd greşesc şi mă port porceşte!
Nu voi adormi niciodata supărată şi plînsă.
Îl voi iubi pe Dumnezeu şi voi încerca să respect cele 7 reguli ale unievrsului fără ca să îl distrug.
Voi preţui oamenii minunaţi din jurul meu.
Voi afla tot ce nu am ştiut, voi căuta tot ce nu am găsit.
Te voi iubi cum ştiu eu mai bine să fac asta!
Pentru că înainte de moarte trebuie să lupt pentru viaţă!!!

Sunt fluturi..

Zboara fluturii pe stradă, fiecare cu istoria sa proprie.. Fluturi de ghiaţă, fluturi minune, fluturi vagabonzi, fluturi singuri, fluturi dezămăgiţi..

Pe strada cu fluturi oamenii se feresc.. nu ştiu la ce se pot aştepta. Nus indicatoare.. Nus limite şi linii extreme..

Pe strada cu fluturi sunt Fluturi!

Neaţa!

M-am ridicat cam greu din pat. Mie îmi place petrecerea dimineţii în pat, ar trebui să îmi găsesc un serviciu şi toată activitatea pe la amiază.

După o perioadă de hibernare faţă de examene, m-am apucat să mastichez cărţile de teste, şi închid biblioteca nu înainte de ora 23.00. Apoi nui prea posibil să ajung acasă imediat pentru că trec pe lingă taraba cu îngheţată, din cea mai buna din oraşul ăsta, al meu oare?

Iar dacă nu trec pe lingă ea, atunci mă plimb prin centru şi ridic ochii sus, am stat doi ani aici şi nu am observat multe locuri cu o arhitectură aparte. Ce înseamnă să fii căscată şi preocupată de nimicuri nu şi de frumos!

Bine, azi mă aşteaptă o zi cam plină, Sinceră fiind cam îmi vine greu să îmi organizez tot ce am de făcut,după o viaţă atît de dezorganizată. Dar mi-am luat o agendă care cîntăreşte 1kg. şi acolo îmi scriu ce am de făcut.. Nu vreau să uit cumva lucruri importante de realizat!

Apoi ieri am terminat de citit o carte care m-a lăsat cu tot deschis, cum spune zicala proastă: Mi-au căzut plombele :)))

În fine, cartea aia chiar a făcut minuni.. Este vorba de Lazarev, şi mi-a dat-o un amic, că mare răbdare a avut să mă aştepte cam 2 ani să o citesc, ca să îi pot spune senzaţiile...

Am citt-o măi, E splendidă. Vorbeşte despre energia umana şi schimbul ei, despre materializm, despre satisfacţie sufleteasca doar, despre răutate, invidie, gelozie, posesivitate.. Am găsit răspuns la tot ce mă chinuia de ceva timp. Recunoştinţă ţie, R. ptr că ai deschis ochii, uneia care se băate ca suferă de viaţă gre, şi a descoperit că oamenii singuri îşi fac probleme!

Acum viaţa curge ca un rîu calm şi rece..

Dar acum e şi timpul să merg în duş, că trece timpul şi plec la serviciu, apoi să repet din cărţulia de geografie a turismului.. ca mare ministru de turism voi fi :)

Fugi...

"Fugi", îti zic, căci a mea minte

Prevesteşte numai rau,

"Nu te du", şopteste-n taină

Sufletul şi dorul meu...

Încet încet, te resemnezi pe realitate..Că viaţa merge, că clipele nu se opresc, că trebuie să mă ocup de viaţa mea de mine, să am activităţile mele, că trebuie să trăiesc calm cu mine însumi, să mă iubesc să am grijă, şi cel mai important sş umplu timpul cu ceva util..

Acum am tot timpul din lume, ca să mă gîndesc, ce vroiam sa fac de mult timp dar nu găseam potrivire niciodată, sau cu ce să mă ocup ca să mă simt împlinită...

Acum am tot timpul din lume să meditez, să răscolesc prin creier, să iau decizii sau pur şi simplu să visez culcată pe patul meu mic sau poate pe iarbă uitîndu-mă la frumosul cer.

Acum am timp de toate, am timp de gînduri frumoase, am timp de gînduri urite, am timp de gînduri pozitive sau de cele negative, de cele optimiste, de cele pesimiste, de cele albe sau cele negre...

Acum totul e al meu...înafara de un lucru, care gindesc eu ca totuşi e mai bine aşa...

Acum moto-ul l-am facut este enorm de scurt: "E bine aşa!"

Acum resemnează-te pe tot, viaţa continuie pe la toţi, clipele nu se opresc, fiecare şi-o aranjează cum poate, cum vrea sau cum decide...

Daca-ar fi

Daca-ar fi macar o zi din viata mea asa cum as vreau eu m-as simti cea mai fericita...
Mi-as dori sa te duc prin parc alergind cu tine de mina, mi-as dori sa ma saruti lung fara pauze si sa imi spui ca ma iubesti, ca sunt femeia ta speciala care te face fericit, ca sunt tot ceea ce ti-ai dorit in viata..
Te-as duce printre frunze cazute de toamna jos si m-as culca pe bratele tale, as zimbi sau poate as plinge de fericire, cine sa stie...
Daca/ar fi macar o zi de asta, crede-ma ti-as spune tot ce simt pentru tine, ti-as spune cit esti de important inimii mele, cit te vreau alaturi, esti atit de special...

Daca doar ar fi o posibilitate de asta ca timpul sa mearga asa cum vreau eu crede-ma l-as opri atunci si ias spune sa stea in loc.

daca doar ar fi o zi...

Mă lupt cu gîndurile....

Ma lupt cu gandurile toate
Si ma trezesc in miez de noapte
Inima-mi spune, imi spune sa te uit,
Ma lupt cu fiecare gand
Care ma face acum sa plang;
Ca ai plecat, cand te iubeam mai mult....

A-s suferi inca pe-atat
Si chiar de zeci de ori mai mult,
Daca te-ntorci, si ai sa pleci inca o data...
Atat de mult a-s vrea sa-mi spui,
Daca te-ntorci ca o sa ramai,
Si o sa fie cum a fost si alta data....

Mi-e frica sa te chem la mine,

Chiar daca imi este dor de tine,

Cata durere, in suflet mi-ai lasat,
Azi poate ca si mine plangi
Dar cum de nu ai plans atunci,
Cand eu strigam, ramai, tu ai plecat....

Oamenii din secolul 21 !!!

Oamenii nu au urechi...nu se ascultă..
oamenii nu au ochi, şi nu v-or sa vadă frumosul...
oamenii au prea multe necesităţi personale, şi nu sunt disponibili pentru a se împărţi...
sunt prea grăbiţi, şi n-au timp niciodată să privească frumosul, să aprecieze ceea cei inconjoară..

ce trist e să fim oameni, avem atît de puţin optimist, şi atît de mult pesimism că ne-ar ajunge să
împărţim la toţi vecinii...

Oameni, mă întreb, cînd v-a fi linişte? Cînd o să începem să ne iubim, să fim calmi sufleteşte, să ne bucurăm de viaţă, să zîmbim mai mult, şi dragi oameni:
Cînd o să ne îmbrăţisăm?

(c) Vikki, repet tare nemulţumiţi mai suntem, ne plîngem mereu, dar nici nu ştii cum e fragil tot, azi poţi fi bine, mîine să te lovească o maşină şi să ai comă..
Visuri de copil nebun: Oare cum e să dormi în comă? Dacă ar fi mama aici mi-ar da o palmă...

Şi la ce naiba să înconjor atîta, DA mă simt rău acum, Da şi îmi curg lacrimi, ce tot mai atîta filozofie...
Nimeni nu te înţelege..parcă te-ai bate cu capul de perete că îţi trebuie doar ţie, adică mie să îl stric şi să îl modific...

Ce să mai scriu? Sunt momente de astea cînd te simţi singură şi lăsată acolo în ungher, parcă pedepsită de viaţă..dar ştii fericirea? scriu ca să mă deliberez doar...că am de gînd să dorm calmă, nu am de gînd să mă consum pentru nimicuri fără sens...
Şi ca concluzie, mi-am amintit că noi oamenii ne asemănam cu multe animale, dar eu azi sunt un ARICI, aici mă opresc şi nu explic de ce... las frîiu liber gîndirii!!!