vineri, 23 iulie 2010

Fricile si ginduri cu paranoie...

Ţi s-a întîmplat şi ţie să fii ghidat de gînduri aiurea şi să nu le poţi frîna?
Uite eu acum ard în cratiţa aia plină de frici şi de idei şi gînduri aiurea care sunt mai puternice decît mine şi mă distrug...
Îmi apare bre,de tot felul, în orice poziţie, ziua noaptea, orice oră nu are stop nimic, ele se formează şi zboară prin capul meu de îmi iese fum pe urechi...

Şi cum să le dai afară nene? Mi se opreşte respiraţia, mi se suie un nod în gît şi nu pot să trăiesc calmă şi liniştită.. Îmi vine să îmi smulg părul din cap...

Noaptea nu pot închide un ochi, că mă tulbură, noaptea ies de prin cap şi devin scenarii, mi se arată aşa alergînd prin faţa ochilor şi atunci nu ştiu cum să trăiesc ziua şi cum să lupt cît mai bine noaptea?

A devenit un calvar frate, sunt dominată de draci de tot ce vreai...îmi fac nişte scenarii că mi se ridică părul de parcă şin degetele 24/24 în priza de curent electric...

Apoi îmi vine şi gelozia şi nervii mi se suie scai, nu mai pot trai aşa..mă sting parcă încet încet...

Îmi vine să intru în farmacie şi să urlu:

-Auzi fa, ai făcut facultate de medicină dă-mi şi mie o pastilă de fericire că calmante, draci maci nu mă ajută...
Dă-mi şi mie o pastilă cu care aş reîncepe a trăi şi nu a exista...

Oare unde am lăsat viaţa, de parcă mi-am ieşit din corp de la ceva timp..
Poate am lăsat-o prin vre-o pădure şi mă aşteaptă aşezată pe un copac, sau poate pe la o staţie de autobus şi ea stă uitataă în colţ de stradă?


Nu stiu unde e, dar îmi imaginez momentul frumos cînd am să o întilnesc şi o să-i zic, bine te-am găsit, mi-a fost dor de tine, şi am trăit un labirint mare şi negru cît cerul înainte de ploaie...
Hai acasă şi te rog frumos, nu mă mai lăsa că mă pierd....