Ce e umilinţa?

Ce e umilinţa?
Este atunci cînd iai telefonul în mîină şi suni, ştiind că nu ai greşit tu...Este atunci cînd plîngi pentru că te simţi tratată rău, şi mai ales cînd ştii că e incorect...
Este atunci cînd dormi noapte pe un fotoliu dar ştii că alături într-o camera doarme el, şi respiri parcă un pic uşurată pentru că îl ai alături...

Este atunci cînd te respinge, şi îţi spune că nu te vrea, iar tu continui să îl priveşti cu ochi de copil, simţindu-te o victimă de viol...

Este atunci cînd urlă de îţi explodează tempanele, iar tu te uiţi la el plîngînd, şi îţi repeţi în gînd- Eu nu merit asta!

Este atunci cînd după 4 ore de chin într-un fotoliu îţi vine frigul şi te culci lîngă el în speranţa că va merge bine, dar el te trimite acasă la 2 de noapte...

Este atunci cînd după o noapte de plăns îi mai ceri scuze odată pentru o greşeală necomisă, şi el se uită la tine cu dispreţ..

Tot atunci cînd îşi pune încălţămintea în picioare şi pleacă din casă, lasîndu-te ca pe o călătoare în gară.

Tot atunci cînd mergi singură pe stradă, şi plîngi ca o nebună, iar lumea te priveşte de parcă ai ieşit dintr-un spital psihiatric...

Atunci cînd mănînci forţată pentru că trebuie să supravieţuieşti dar îţi curg lacrimile în farfurie..

Atunci cînd lumea din casă te întreabă: - S-a întîmplat ceva, dar tu răspunzi fără voce..- Merge totul bine, e doar o zi plină de melancolie...

E atunci cînd stai tolanită pe pat şi nu fac altceva decît să îţi priveşti telefonul şi uite moment apare un sms, dar culmea nu scrie el ca să îşi ceară scuze, dar primeşti un sms cu insultări precum că eşti o egoista şi te gîndeşti la tine...

Mai vrei să ştii cei umilinţa? E mai bine să rămîi aşa cum stai...Nu stresa prea tare, ţi-am descris-o eu!

duminică, 23 ianuarie 2011

Nu stii cit de tare imi pare rau ca nu mai esti....ca nu m-ai putut intelege...ca nu ti-am fost prea draga sa te poti sacrifica, nu vreau sa te scriu nu vreau sa te sun, dar tare mi-e greu....ma simt abandonata, singura, si am impresia ca negrul asta va dura o eternitate...

De ce doamne e chiar asa totul? Cum sa ma culc cu gindul ca nu te voi atinge, ca nu voi zimbi in compania ta, cum sa shtiu ca acele mini nu ma vor mai cuprinde?

M-as ingenunchia in centru in fata la toti sa iti cer iertare,dar tu nu vreai...cred ca nu iti sunt indeajuns draga, si nu ma iubesti asa ca mine...

Un lucru stiu tare vreau sa traiesc!