Cam goală inside...

Şi aşa pornesc să scriu, încă nu ştiu despre ce dar pornesc...
Bucuriile ştii ţi se implantează în cap şi nu prea ai cuvinte să le descrii, tristeţile însă ni se imprimă însă pînă la os.. rod şi rod şi nu mai rămîne nimic, te trezeşti cu osteoporoză mentală la creier...

Tristeţile te bagă în sicriu voluntar, mi-am dat seama de ce mii frică cel mai tare în viaţă, nu de potop nu de 2012, nu de foc, de vijelie nici atît, mii frică de durere, mă arde tristeţea...

Căci ea cînd vine e ca una fără cultură, dar ce cultură nici pic de vină sau mustrare de conştiinţă, ea vine intră în casa ta fără invitaţie, nu se descalţă la uşă, calcă tot în picioare, se aşează pe divanul tău preferat care cîndva era loc de relax pentru tine, se uită calmă la orice lucru al tău, le foloseşte pe toate fară a te întreba ceva...dacă o critici te şi mai scuipă în suflet..
Dacă o ingori te urmăreşte şi mai mult, dacă te apuci cumva de plîns ea îţi mai trage o palmă peste cap ca să plîngi dublu...
Noaptea, ziua, dimineaţa, ore ore, secunde, mili, îţi toarnă gînduri cu căldarea peste tine, ca nu cumva să dea Dumnezeu să te apuci să dormi, o enervezi şi mai mult..
Paranoie, batăi de inimă 300/10000sec... schizofrenie sufletească, invaliditate vitală, atacuri de panică, urlete în van, stare de pierzanie...

Am înţeles acum cu asta nu devenim prieteni niciodată, e mai ceva ca dracul... asta te găseşte oriunde...

Asta te duce calmă la mormînt şi poate avea curajul să îţi mai cînte cîte o manea despre baruri, femei goale şi tot aşa...

Atît am avut de spus...

Cam goală inside...

Şi aşa pornesc să scriu, încă nu ştiu despre ce dar pornesc...
Bucuriile ştii ţi se implantează în cap şi nu prea ai cuvinte să le descrii, tristeţile însă ni se imprimă însă pînă la os.. rod şi rod şi nu mai rămîne nimic, te trezeşti cu osteoporoză mentală la creier...

Tristeţile te bagă în sicriu voluntar, mi-am dat seama de ce mii frică cel mai tare în viaţă, nu de potop nu de 2012, nu de foc, de vijelie nici atît, mii frică de durere, mă arde tristeţea...

Căci ea cînd vine e ca una fără cultură, dar ce cultură nici pic de vină sau mustrare de conştiinţă, ea vine intră în casa ta fără invitaţie, nu se descalţă la uşă, calcă tot în picioare, se aşează pe divanul tău preferat care cîndva era loc de relax pentru tine, se uită calmă la orice lucru al tău, le foloseşte pe toate fară a te întreba ceva...dacă o critici te şi mai scuipă în suflet..
Dacă o ingori te urmăreşte şi mai mult, dacă te apuci cumva de plîns ea îţi mai trage o palmă peste cap ca să plîngi dublu...
Noaptea, ziua, dimineaţa, ore ore, secunde, mili, îţi toarnă gînduri cu căldarea peste tine, ca nu cumva să dea Dumnezeu să te apuci să dormi, o enervezi şi mai mult..
Paranoie, batăi de inimă 300/10000sec... schizofrenie sufletească, invaliditate vitală, atacuri de panică, urlete în van, stare de pierzanie...

Am înţeles acum cu asta nu devenim prieteni niciodată, e mai ceva ca dracul... asta te găseşte oriunde...

Asta te duce calmă la mormînt şi poate avea curajul să îţi mai cînte cîte o manea despre baruri, femei goale şi tot aşa...

Atît am avut de spus...