Linişte Vorbeşte..

Cînd pierzi contactul cu liniştea interioară, pierzi contactul cu tine însuţi. Cînd pierzi contactul cu tine, ajungi să te pierzi. (Ekhart Tolle)

În seara asta mă simţeam cam plină de gînduri şi de mine însumi, aşa că nu am stat mult pe gînduri, am decis să mă debarasez de ele.

Cred că a fost prima dată în viaţă cînd mi-a fost atît de simplu să îmi aleg hainele în care să ies. Am deschis dulapul şi ochii mi s-au aruncat la o pereche de pantaloni sport care nu iam îmbrăcat cam de 2 ani, vroiam să îi arunc dar îmi era jale..şi o bluză simplă dar comodă. Mi-am scos în evidenţă indiferenţa pentru că am obosit să stau în faţa garderobei ore întregi gîndind mereu cum să mă îmbrac azi ca să fiu pe placul lumii, mă rog hainele te pun în relaţie cu societatea.. dar oricum urma să fie o plimbare alături de mine şi nu mă privea părerea altora..de mult vroiam să mă simt aşa de leger şi fără materialism în evidenţă.. zis şi făcut..

Mi-am luat bicicleta, muzică plăcută pînă la infern şi am pornit spre călătoria cu efect de calmare.

Am mers mult, dar nu prea ţineam cont de asta, observam totul altfel.. şi tare mă bucuram cînd ajungeam pe la semafoare şi era roşu deoarece aveam timp să analizez tot ce mă înconjoară cu detalii..

Lumini de la vetrine erau aşternute pe străzile oraşului plin de lume.. Maşini care se grăbeau..Dupa mine toate maşinile aleargă ca nebunele şi se grăbesc chiar dacă nu au unde..

Apoi la un moment mi-am dat seama că pe la semafor cînd mă opresc unii se uită prea straniu la mine şi realizasem că cînt prea tare, că de fapt merg în ritm cu muzica mea din urechi.. aş fi putut să mă opresc aşa cum făceam alte dăţi dar AZI era unul special şi eu eram indiferentă de părerea lor.. Apoi bărbaţi care îmi zîmbeau meschin că urlu tare, sărăntocii ştiam ce gîndesc despre mine- Prăpădita asta fără un STOP ce dracu face pe străzi la 22.00 noaptea, nui prea cu creierul la loc.. În esenţă prăpădita era cu prea mult creier şi încerca să se elibereze de el un pic..

La un moment dat îmi era ciudă că nu mi-am luat nimic bani cu mine şi nu am putut să îmi colorez plimbarea cu o îngheţată dar nu a fost mare tragedie..

Am umblat pe multe drumuri, pe care am împrăştiat tot felul de gînduri care frumoase, care trăsnite, altele triste, altele cretine.. şi cînd am început a observa lumea pe străzi prea real şi am început să îi critic, am înţeles că am ieşit din extazul singurătăţii şi e timpul potrivit ca să mă întorc acasă..

Am culcat bicicleta, am scos pantalonii şi iam pus lingă uşă în renumitul meu sac de vechituri..şi împlinită de senzaţii pot sa mă apuc şi de alte lucruri la fel de utile.. 

Azi m-am îndeplinit, m-am trezit, m-am luminat de cărările bătătorite ale gîndirii mele repetitivă şi condiţionată.. de ce anume? Dacă aş şti drăcie.. şi apoi dacă ştiu cum să mă debarasez? în atîta singuratate repetitivă şi zilnică..