Fără titlu..

Ştii cum sunt acum?
Ca un copil mic cănd pierde ceva şi plînge...
Altă experienţă arsă fără sfîrşit fericit.. şi iarăşi lacrimi curg şiroaie lungi pe obraz...
Acum mă doare şi nu înţteleg de ce aşa tip de durere nu poate fi calmat cu pastile, cum să te calmezi în aşa clipe, în care aş fuma tot tutunul din ţară? Doar că nu am posibilitate nici măcar cu o ţigară să mă calmez...

Am stat cu un egoist, care s-a gîndit numai la el.. şi se bucura că îl acceptam aşa cum era..
Dar uita critica nu ne place.. Rapid îmi fuge de la cauză..
Mă simt mîndră de plecarea mea.. L-am privit cu tristeţe apoi imediat cu dispreţ şi iam trîntit uşa maşinii..
În plus mi-am închis şi telefonul, pentru că îmi e jale că îl priveam mereu, dar idioţii orgolioşi nu sună.. ei doar aşteaptă, şi aşa trăiesc zi de zi, hranindu-se cu energia şi bunătatea altcuiva.
Apoi îl cunosc, la sigur nu se analizează acum, dar îşi zice:
-Nemernica asta nu apreciază ce fac pentru ea, infantila de ea.. ş a m d..
Dar nu-mi importan, o sa mă comport cu mine însumi ca cu o signoră. Nu o să îl caut, problema e alta, cînd nu eşti indiferentă nu poţi fi rea...
Cred că cel mai bine e să tac şi să nu fac filosofie!
una ştiu că mi-e trist, m-am săturat de lucruri arse..