Ochii care nu se văd...

Ochii care nu se văd, se uită?
Ochii care nu se văd, mă distrug şi mă taie în bucăţi mici, pînă la nimicire...

Ochii mei îi caută pe ochii care nu se văd oriunde... Cînd merg pe stradă ei se aruncă peste tot... Ce cauţi la naiba dacă nu ai ce căuta, dacă a plecat, dacă nu mai este, dacă s-a descompus tot...

Şi aşa, mai sunt zile cînd am impresia că nu se scurg deloc, altele că merg măi, şi eu mă bucur cînd vine seara şi mă pregătesc să merg la somn, îmi zic parcă cu o misiune împlinită...A mai trecut o zi, şi ochii care nu se văd ai reuşit să nui vezi nici azi, şi sunt bucuroasă cînd mergi la somn, nu e timp pentru prea multe gînduri...

Cele care nu se scurg deloc mă doboară, mă duc pînă la starea de pierzanie...Pînă nu văd nimic bun din ceea ce merge pe alături, nu am curaj nici să mă uit în ochii oamenilor..

Ochii care nu se văd, mă fac să sufăr, şi va trece o perioadă lungă de timp, pînă voi privi totul mai easy sau cine ştie poate apar şi alţi ochi, dar eu chiar nu am mintea la asta...
Dar tare mai erau frumoşi acei ochi...