Fugi...

"Fugi", îti zic, căci a mea minte

Prevesteşte numai rau,

"Nu te du", şopteste-n taină

Sufletul şi dorul meu...

Încet încet, te resemnezi pe realitate..Că viaţa merge, că clipele nu se opresc, că trebuie să mă ocup de viaţa mea de mine, să am activităţile mele, că trebuie să trăiesc calm cu mine însumi, să mă iubesc să am grijă, şi cel mai important sş umplu timpul cu ceva util..

Acum am tot timpul din lume, ca să mă gîndesc, ce vroiam sa fac de mult timp dar nu găseam potrivire niciodată, sau cu ce să mă ocup ca să mă simt împlinită...

Acum am tot timpul din lume să meditez, să răscolesc prin creier, să iau decizii sau pur şi simplu să visez culcată pe patul meu mic sau poate pe iarbă uitîndu-mă la frumosul cer.

Acum am timp de toate, am timp de gînduri frumoase, am timp de gînduri urite, am timp de gînduri pozitive sau de cele negative, de cele optimiste, de cele pesimiste, de cele albe sau cele negre...

Acum totul e al meu...înafara de un lucru, care gindesc eu ca totuşi e mai bine aşa...

Acum moto-ul l-am facut este enorm de scurt: "E bine aşa!"

Acum resemnează-te pe tot, viaţa continuie pe la toţi, clipele nu se opresc, fiecare şi-o aranjează cum poate, cum vrea sau cum decide...