vineri, 5 aprilie 2013

Scrisoare mamei

Nu stiu cum sa te salut, Buna Ziua scumpa mea, sau Buna Gasit!

A trecut ceva timp pina mi-am regasit curajul sa iti scriu, nu pot explica de ce atit de mult dar nui simplu.
Am multe sensuri de vina, nu sti cum sa le adun pe toate ca sa ti le explic. Si apoi profa mea de romana spunea mereu ca nu e necesar sa folosim o mie de rinduri ca sa explicam tot ce avem inauntru.

Scumpa mea si iubita mea mama, tare mi-e dor de tine. Tare mi-e jale prin tot ceea ce ai trecut, ma urasc enorm de mult ca eram un copil rau ca nu te-am satisfacut asa cum ti-ai fi dorit, ca nu te ascultam si iti raspundeam urit inapoi.

Mi-e si jale de mine ca eram un copil singur alaturi de tine si nu stiam cum sa ma comport, sunt satisfacuta ca am fost alaturi de tine cind ti-a fost greu, ca alergam de la scoala la spital ca nu ma interesau lectiile si stateam doar cu gindul la tine, ca explodam la lectiile de romana cind ma puneau sa citesc poezii despre mama. Eu aveam o singura speranta ca tu sa te faci bine, ca tu sa te ridici din patul ala greu ca sa te dezbraci de boala cea rea.

Nu stiam nici eu scumpa mea cum sa ma comport, crede-ma te iubeam atit de mult si ma bucur pentru curajul meu cind iti spuneam:
- Mama, te iubesc. si tu ma privea plingind si ma sarutai pe frunte...

Nu ai meritat nici o secunda tot prin ce ai trecut, nu ai meritat nici o tristete in viata ta, erai si esti o persoana enorm de speciala, respectata.

Am multe de invatat de la tine, nu intelegeam niciodata cum faceai sa ai relatii bune cu toti, cum faceai sa nu te superi pe lumea care te invidia, dar tu mergeai mindra cu cosul plin de mere si erai atit de frumoasa cind eu alergam spre tine iti ajutam sa duci fructele si te sarutam cu drag pe obraz, eram mindra de tine si strigam in fata la toti: Vine mama!

Sa stii ca nu te-am uitat nici o secunda si nu a fost o zi in care sa nu ma gindesc la tine, stiu ca esti si ca ma supraveghezi. Ce bine ma simt diminetile cind vii in visul meu si imi zimbesti frumoasa si plina de viata, si acea dimineata cind m-am trezit de la mina ta calda care ma netezea pe obraz..

Esti linga noi mereu, tare te iubim, tare ma simt vinovata ca poate nu te-am ingrijit cum trebuie, uneori am zile cind ma urasc cind ma satur de imaginea asta a mea si as vrea sa evadez undeva, apoi ma gindesc oare mama tu eshti multumita de cum am fost eu alaturi de tine?

Gindurile asta nu ma lasa sa traiesc, am sensuri de vina mari, tot ce pot sa fac e sa fiu un copil cuminte sa fii mindra de mine, sa invat bine, si crede-ma o fac ma pregatesc la examenele mele cu staruinta, dar iarta-ma cind ma pierd in fata profesorilor si am note mici, nu mii simplu aici la scoala.

Merg pe strazi si imaginez ca merg cu tine de mina, ca zimbim amindoua asa cum ne plimbam prin parc impreuna si mincam inghetata, si cit de frumos era sa ma asez linga tine pe scaun si sa iti privesc ochii tai frumosi, ochi pe care ii caut in orice femeie pe care o vad pe strada, dar inca nu am gasit asa ochi ca ai tai...

Merg pe strazi si ma uit dupa orice femeie, poate esti tu poate ai venit...
Te iubesc, si printre lacrimi iti scriu ca nu este zi in care sa nu te astept. Uneori ma simt ca o frunza batuta de vint care zboara in toate directiile, nu stiu unde sa ma regasesc sunt multe clipe in viata in care nu stiu cum sa procedez, am mare nevoie de tine, de cuvintele tale pline de tilc, si capacitate aia a ta de a rezolva lucrurile cu calm. Nu stiu cum faceai dar nu greseai niciodata cind trebuia sa iai o decizie.

Vrea doar sa ma ierti daca nu am fost asa cum vroiai, daca te-am facut sa suferi, daca te-am facut sa plingi, nu stiu nici eu de ce eram asa...dar tare te iubesc!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu