Măi dacă o răneşti, atunci nu ai cei face...

Ar fi fa tu, prea simplu, daca totul ar fi neted şi frumos...
Dar, aşa taci, rabzi, te vaieţi ca nebuna, tremuri, suferi, stai la întuneric, te simţi abandonată...
De inimă vorbesc..

Stările sunt aceleaşi, eşti supărată, te inhibi şi stai acolo închisă în tine...
Nu dormi noaptea, visezi coşmare, apoi te trezeşti exact atunci cînd de o oră ai prins somnul, şi aici ziua începe..

Fără energie, fără dorinţă de a face ceva, fără priviri către lumea care e pe stradă, fără nevoia de a comunica cu cineva, tu aştepţi..dar ce dracu aştepţi?
Ahh, dacă aş avea volanul în mîină să te pot conduce să vezi eu unde te-aş duce..

Aş avea grijă de tine, te-aş duce prin străzile pline de flori albe şi mirositoare,
te-aş scoate afară doar cînd e soare şi aer curat..te-aş duce la mare şi te-aş scălda în mireasma dimineţii... seara te-aş pune pe nisip să observi şi tu splendidul apus..
Te-aş hrăni numai cu dulce şi gustos, şi Inimă--- TE-AŞ IUBI AŞA CUM NUMAI EU POT,
aşa cum nimeni nu o poate face, dar tu aştepţi...

Dar...eşti inimă şi,... stai închisă acolo..inhibată...