Ea..

Ea, este Doina. Prietena mea!

Am cunoscut-o cum? Pe Net.. In timp ce-mi cautam o geaca dama de iarna
Dar din ziua cînd ne-am întilnit şi am petrecut haios timpul, exact, nu ne-am mai lăsat!
Sunt puţini oameni care spun, prietena sau prietenul meu cel mai bun.. Eu însă o am, şi ea este Doina sau Buburuza cum o mai numesc eu, iaş spune şi bubu uneori, sau simplu Niţa.
Întilnirea cu ea a fost chiar specială, părea că ne cunoştem de o viaţă şi deja ne povesteam perepeţiile..
Apoi m-a dus în casa ei să îi cunosc părinţii..
Mama Doinei este o femeie frumoasă şi cu o tandreţe aparte, o faţă blîndă cu doi ochi căprui zîmbăreţi la orice oră a zilei. Nui prea înaltă dar e iute şi ageră de calitate.
Cu ea am găsit rapid limbă comună şi ea repejor sa apucat să îmi tocească părţile care nu mergeau. Şi eu mă simţeam enorm de fericită că primesc morală de la o mamă, şi ma purtam ca pe vremuri, ascultam şi rîdeam ca o proastă cînd mama cu ciudă îmi explica ce am mai greşit şi de data asta..
Doina, este înaltă şi frumoasă, are o faţă asemănătoare cu cea a Maicii Domnului, cu doi ochi sinceri sclipitori şi plini de bunătate.
De la ea am învăţat multe, să nu complic viaţa, să nu cheltui ultimii bani, să rîd mult mai mult decît rîdeam şi cu asta am ajuns la diagnoza de tîmpită pentru că şi aşa rîdeam ca o stricată.
Să nu vorbesc urît cel puţin în prezenţa părinţilor, să fug rapid,rapid că oricum o să reuşesc să iau trenul ca să vin la ea, să fac cadouri fără motive, să nu mă cert chiar cu toţi cînd îmi cade situaţia, să las mîndria dacă vreau să dobîndesc ceva, să ne plimbăm oricît de mult avem posibilitate şi să discutăm ca două filosoafe despre viaţă.
Fără ea aş fi goală şi săracă.
Cu ea am plîns,am rîs apoi am plîns din nou.
M-am şi certat şi am umblat prin oraş de nebune prin părţi diverse apoi ne-am întilnit rîzind precum nimic nu se întîmplase.
Pe ea am supărat-o ca mai apoi să îmi cer scuze că am fost toantă. Dar îmi colorează viaţa mea de artist, şi dă sens situaţiilor, şi orice nu s-ar întimpla ştiu că o am, ştiu că este prezentă şi îi pasă de mine!
Îţi mulţumesc pentru memorii frumoase..Îţi urez fericire deplină şi o viaţă senină!

Aşteptam amândouă
La un pod,într-o seară
Să vedem iar un film
La gradina de vară...

Discuţie cu inima mea...

Inimă nu fi de piatră, că doar tu n-ai fost lasată
Să vezi dorul cum mă poartă fruza-n vînt
Inima nu fi haina, c-ai si tu un pic de vina
Daca n-am o zi senina pe pamant
Inima cu ochi ca mura si ca trandafirul gura
Nu-mi da dragostea de-a dura ca-i pacat
Inima nu fi de gheata,fara zambet cald pe fata
Fara cantec,fara viata doar off-tat

Doar de dragul tau,raul mie mai rau
Rasul mie mai rar,amarul mai amar
Si tot suspinand ca omul
O sa ma usuc ca pomul
Ce-si da frunzele pe doua lacrime

Inima cu ochi de stele eu ti-am dat visele mele
Tu le-ai ars ca pe surcele intr-o zi
Inima-mi gasesc eu calea
Chiar de schimb dealul cu valea
Imi alung din suflet jalea orice ar fi

De trei primaveri,de trei ierni si veri
De trei toamne-n rand nu mai am un alt gand
Numele-ti rostesc intr-una cat e soarele si luna
Ma duc pe pustii ca tu nu vrei sa stii

Inima nu fi de piatra,pentru ca-n a vietii roata
O sa-ti umble dorul o data ca nauc
Inima de piatra seaca,poate da Domnul sa-mi treaca
Si te las inima acra si ma duc

 

(cinta Corina Chiriac)

Nu ştiu de ce dar îmi pare că..

Fluturii ei din stomac o domină.
De la un timp încoace o văd zburînd, ce frumos doamne e diversă, aşa nu am văzut-o încă dar e superbă. Aleargă prin lume parcă în paşi de salt.
Alo, dădac-o cei cu EA?
La care dădaca îmi raspunde mereu, indignată de întrebările mele stupide:
- Poi, s-a Îndrăgostit...
Iii, ce fericire..

Frica de...

Cea mai veche si mai puternica emotie a omului este SPAIMA.? (H.P.Lovecraft, scriitor american).

Toti avem multe frici...
Citi dintre voi au incercat vre-odata sa faca lista?
Eu am incercat, trebuie sa zic ca imi ia prea mult timp si e o munca continua, intr-o zi pot sa exclud o frica, in alta sa mai adaug 2,3...

Ei bine azi mi-am zis sa aprofundez lectura despre frica.. Sa vedem ce a iesit..
Dictionarul o defineste ca: raspnsul la o amenintare concreta, si deja aici nu sunt deacord.. Eu am frica si de lucruri care inca nu s-au intimplat, si dracul stie daca se vor intimpla, scenarii negative sa la zic eu asa, si deci nu sunt concrete, sunt idei care mi le-am creat...

Frica irationala se numeste fobie.. si pe astea le am, o lista tare lungusoara..asa ca nu ezit sa o scriu pe careva dintr ele:

-teama de intuneric
-teama de durere
-teama de spatii inguste,stramte
-teama de inundatii
-teama de paianjeni
-tema de a fi lovit de fulger
-teama de imperfectiune
-teama de ruina
-teama de a fi de unul singur
-teama de adancime in apa
-teama de demoni si creaturi
-teama de a nu mirosi urat corpul
-teama de boli
-teama de trecerea timpului
-teama de a cadea de pe un pod in apa
-teama de cainii mari
-teama de a vorbi in public
-teama de erori si pacate
-teama de reprile sau amfibieni
-teama de dentisti
-teama de injectii si picuratori
-teama de a fi rapita noaptea in casa :)))
-teama de soareci, sobolani
-teama de cadavre
-teama de multimea de oameni necunoscuti intr-un ambient haotic
-teama de a fi batuta
-teama de satana
-teama de operatii chirurgicale
-teama de gelozie
-teama de a fi tradata
-teama de a dezamagi pe cineva
-teama de a nu fi acceptata in societate
-teama de a dormi cu lumina stinsa (asta nu inseamna ca dorm cu aprinsa :))))
-teama de a avea conflicte
-teama de a nu ma realiza asa cum planuiesc
-teama de esec personal
-teama de prorpia agresivitate si non control

to be continued ca nu mi le amintesc pe toate...tie de ce iti este frica?

Împacare

Te-am aşteptat în întuneric şi tristeţe....
Moment, de negru şi de gri trăiesc acum...
Barbate splendid rece dar totuşi cu tandreţe...
Tăcere calmă şi indiferentă eşti...

Panou fără răspuns la întrebare...
Perete dezgolit în univers.
Eşec în a mea viaţă şi tristă întimplare...
Nu eşti, nu vreai să fii al meu bărbat !

(15.05.2009)

Scrisoare mamei

Nu stiu cum sa te salut, Buna Ziua scumpa mea, sau Buna Gasit!

A trecut ceva timp pina mi-am regasit curajul sa iti scriu, nu pot explica de ce atit de mult dar nui simplu.
Am multe sensuri de vina, nu sti cum sa le adun pe toate ca sa ti le explic. Si apoi profa mea de romana spunea mereu ca nu e necesar sa folosim o mie de rinduri ca sa explicam tot ce avem inauntru.

Scumpa mea si iubita mea mama, tare mi-e dor de tine. Tare mi-e jale prin tot ceea ce ai trecut, ma urasc enorm de mult ca eram un copil rau ca nu te-am satisfacut asa cum ti-ai fi dorit, ca nu te ascultam si iti raspundeam urit inapoi.

Mi-e si jale de mine ca eram un copil singur alaturi de tine si nu stiam cum sa ma comport, sunt satisfacuta ca am fost alaturi de tine cind ti-a fost greu, ca alergam de la scoala la spital ca nu ma interesau lectiile si stateam doar cu gindul la tine, ca explodam la lectiile de romana cind ma puneau sa citesc poezii despre mama. Eu aveam o singura speranta ca tu sa te faci bine, ca tu sa te ridici din patul ala greu ca sa te dezbraci de boala cea rea.

Nu stiam nici eu scumpa mea cum sa ma comport, crede-ma te iubeam atit de mult si ma bucur pentru curajul meu cind iti spuneam:
- Mama, te iubesc. si tu ma privea plingind si ma sarutai pe frunte...

Nu ai meritat nici o secunda tot prin ce ai trecut, nu ai meritat nici o tristete in viata ta, erai si esti o persoana enorm de speciala, respectata.

Am multe de invatat de la tine, nu intelegeam niciodata cum faceai sa ai relatii bune cu toti, cum faceai sa nu te superi pe lumea care te invidia, dar tu mergeai mindra cu cosul plin de mere si erai atit de frumoasa cind eu alergam spre tine iti ajutam sa duci fructele si te sarutam cu drag pe obraz, eram mindra de tine si strigam in fata la toti: Vine mama!

Sa stii ca nu te-am uitat nici o secunda si nu a fost o zi in care sa nu ma gindesc la tine, stiu ca esti si ca ma supraveghezi. Ce bine ma simt diminetile cind vii in visul meu si imi zimbesti frumoasa si plina de viata, si acea dimineata cind m-am trezit de la mina ta calda care ma netezea pe obraz..

Esti linga noi mereu, tare te iubim, tare ma simt vinovata ca poate nu te-am ingrijit cum trebuie, uneori am zile cind ma urasc cind ma satur de imaginea asta a mea si as vrea sa evadez undeva, apoi ma gindesc oare mama tu eshti multumita de cum am fost eu alaturi de tine?

Gindurile asta nu ma lasa sa traiesc, am sensuri de vina mari, tot ce pot sa fac e sa fiu un copil cuminte sa fii mindra de mine, sa invat bine, si crede-ma o fac ma pregatesc la examenele mele cu staruinta, dar iarta-ma cind ma pierd in fata profesorilor si am note mici, nu mii simplu aici la scoala.

Merg pe strazi si imaginez ca merg cu tine de mina, ca zimbim amindoua asa cum ne plimbam prin parc impreuna si mincam inghetata, si cit de frumos era sa ma asez linga tine pe scaun si sa iti privesc ochii tai frumosi, ochi pe care ii caut in orice femeie pe care o vad pe strada, dar inca nu am gasit asa ochi ca ai tai...

Merg pe strazi si ma uit dupa orice femeie, poate esti tu poate ai venit...
Te iubesc, si printre lacrimi iti scriu ca nu este zi in care sa nu te astept. Uneori ma simt ca o frunza batuta de vint care zboara in toate directiile, nu stiu unde sa ma regasesc sunt multe clipe in viata in care nu stiu cum sa procedez, am mare nevoie de tine, de cuvintele tale pline de tilc, si capacitate aia a ta de a rezolva lucrurile cu calm. Nu stiu cum faceai dar nu greseai niciodata cind trebuia sa iai o decizie.

Vrea doar sa ma ierti daca nu am fost asa cum vroiai, daca te-am facut sa suferi, daca te-am facut sa plingi, nu stiu nici eu de ce eram asa...dar tare te iubesc!

De Ce?

Nu sunt atît de bună precum aş vrea, Dar nu sunt nici atît de rea încît să zic că nui folos din mine.
Sunt încă tînără şi multe lucruri nu le cunosc, nu ştiu cum să fac să fie bine.
Poate ar trebui să ne calmăm şi să nu ne mai năruim cu idea, cum va fi ziua de mîine.

Sunt îndrăgostită, sau poate chiar iubesc, pentru că îl vreau prea mult alături. Îmi place să discut, să îl ascult, să privim filme împreună sub aceeaşi plapumă, să ne trezim alături.
Stau cu o persoană atît de fragedă, atît de fină, prea inteligentă, bogat sufleteşte dar.. nu am putut să îl înţeleg mereu. Da, da iar îmi penetrez singură neuronii, dar pare o frunză în univers cu prea multe rupturi, prea mult trecut, prea multe lucruri arse, prea multa urmărire de negativ. Apoi am apărut eu, solară cum îmi zice el.. dar, nu înţeleg de ce îmi vorbeşte atît de mult despre trecutul lui, despre fostele lui femei, chiar pe fruntea mea scrie pentru toţi: Madre Teresa? Sau, Psihoterapeută Gratis?

Mă întreb de ce trebuie să rabd, eu am nevoie de un bărba care să mă facă să rîd să mor de fericire, dar nu de unul care mă inhibă cu depresia lui, cu momentele de indispoziţie.

Dacă aş găsi un răspuns cum să fiu în aşa caz.. aş fi mai calmă.. pentru că momentan sunt prea radicală.
Doar nu pot să termin o relaşie din cauza asta. Sunt tentata să fac o isterică plîngînd în care săi zic că m-a obosit, cu obsesiile lui de trecut, şi că ar fi timpul să se gîndească ce are în prezent.. şi am să o fac, trebuie să găsesc un moment potrivit cănd mi se umple paharul răbdării..

Te-ai dus 2009...

2009 nu a fost un an prost..ba chiar dimpotrivă 2009, plecăciune în faţa ta..am mai scîncit prin gările de trenuri pentru tristeţile mele sufleteşti..
Am lucrat, am dat examene.. azi un post fără critică la adresa mea.. Am iubit, am pierdut.. am început să iubesc... doamne şi iubesc pînă acum.. aşa de frumos...
Un bărbat splendid cu doi ochi căprui şi cu părul moale.. cu o piele catifelată.. şi nu mă satur să îl ating, să îl privesc..nu mă satur să fac dragoste cu el zi şi noapte..

Cînd mă trezesc lîngă el, ne zîmbim... cînd dorm singură...sunt goală..nui..

Dimineaţa lui 2010 s-a început extraodinar cu vocea lui care îmi spune:
-Cînd te muţi la mine? Să te omor după o lună, he he...

Am tăcut.. cînd vreau ceva prea tare..tac!

Bun, seară frumoasă cu o cină la maica-să...
Apare unul din trecut.. ce vrea la dracu? De ce îmi apare mereu cînd nu îl aştept...
de ce tot încearcă să răscolească trecutul meu inhibat şi plin de frică?

Nu am reuşit sa iau receptorul pentru că trebuia să ridic o masă întreagă ca să ies.. poate aşa e mai bine.. la sigur e mai..

Te-ai dus 2009 şi îţi mulţumesc mult.. pe lîngă criza care ai purtat-o oamenilor.. mie mi-ai adus doar lucruri bune, a fost un an enorm de reuşit...

2010 e plin de planuri enorme..
- YOGA..
-Sală de sport..
-Şcoală de şoferie...
-Sex de calitate că şi ăsta mă pasionează de la un timp, nu doar ca activitate de a primi plăcere dar şi ca şcoală de calitate!
Am înnebnuit? Nu măi 2010.. mă dezvolt doar..

Bine, în 2010 vreau să fac enorm de mult.. să scuip ipocriţii în faţă.. să îmi termin facultatea..
Să îmi găsesc un serviciu care să îmi dea satisfacţie, să îmi găsesc independenţa intimă..

Apoi regula mea de fericire:
Să poţi face tot ce vreai, atunci cînd vreai...!!!!
Un an Împlinit lume!!!

14 februarie..Apus de suflet...

Ei bine 14 februarie...a trecut mult mai special ca anii precedenţi..
Anul ăsta chiar o să îl ţi minte...
Dă-mi doamne putere, să ies din calvarul în care m-am bagat...
Am orbit, se vede că.. am uitat de mine..am intrat în rolul căţetului BIM, care la comanda lui mă duceam oriunde... Puteam să am febră 80 că eu tot mă duceam...
Dar gata paharul, s-a umplut...lacrimile curg, dar am găsit realitatea: Nu merge măi frate.. nui asta adevărata iubire, nui asta adevarăratul sentiment..
Nui reciprocitate, ne-am îndepărtat.. am devenit ca un coşciug care mai are un pic şi trebuie să i se bată ţintele, dacă mai continui aşa- ajung direct în el...
Cum cîntă iubitul meu Ştefan Hruşcă- Ţie ţi-a trecut iubirea, mie mi-a rămas uimirea...
Ce trist doamne, cum să mă culc azi noapte să ştiu că nu o sa mai fac dragoste cu el, cum să adorm să ştiu că o săl visez, dar ce folos?
Cum să deschid ochii mîine dimineaţă gîndindu-ma că de azi avem drumuri diferite..
Cum diferite? Atîtea planuri drăcie, dar mi le făceam doar eu.. Am intrat in rolul marionetei jucate de actorul care avea în mîina sa beţişorul şi ghida aţele, pe traseul convenabil doar lui..
Mă doare tot.. NU îmi pot imagina cum să merg pe străzi să nu mă gîndesc la el, nu îmi pot imagina cum o să decurga zilele fără tine...
Măi prostule cu ochi căprui, te iubesc mai mult decît pe mine.. Te iubesc..chiar dacă nu mi-ai adus nici o floare de Sf.Valentin dar ţi-ai permis să urli că cina nui deajuns pentru invitaţii tăi, plus că mai şi numit cu numele fostei tale...
La ce să mă mai aştept de la tine...Că vreai să te însori cu mine?
HA HA HA...plînge sufletul...
Nu ştiu nimic..dar mă doare tot... Starea asta de neinteres faţă de nimic mă sperie...
Mi-ai ataşat depresie, tristeţe şi inutilitate... eu care eram aşa solară pentru tine... Am apus...
Mi-am închis telefonul şi de acum încolo o să te numesc D-nul Catena..sau Laţ...
Vreau să te uit..să dispari...şi să nu mai apari niciodata în faţa mea... Îmi faci rău, nu te mai vreau...nu vreau sa mă atingi, nu vreau să îmi vezi ochii mei frumoşi care plăng pentru indiferenţa ta...Nu vreau să te bucuri ca cineva s-a anulat pentru aparenţa pe care vroiai să o creezi în oraşul tău.
Nu te mai vreau... Şi am plecat... prima dată în viaţă aşa de convinsă...
Merg la somn d-nul. Catena... Să nu mai vii niciodată la mine..Pentru că nu mai pot suporta porcăriile tale de om indiferent,care doar mestecă şi scuipă!!! Nu mai am sănătate pentru durere, am intrat parcă în doliu cu sufletul meu, şi dădăaca mentală mă întreabă dacă chiar meriţi tu toate astea? A înţeles demult ea situaţia dar eu tot continuam să mă amăgesc..ah ochi din cap prost...

Dorinta..

E noapte şi-ntuneric dragă mamă,

E rece şi e frig cu imaginea-naframă.

Cum e sus acolo printre nori?

Cum e printre îngeri zi de zi să zbori?

Jos, e tristă şi uscată viaţa mamă fară tine.

Şi e piatră amintirea ta..

Cum să merg prin viaţă cu orgoliu?

Cum să fiu acel copil special?

Ce mă fac eu scumpă mamă fară tine?

Cum s-adorm cînd ştiu că cancerul mi te-a luat?

Fii aici aproape lingă mine, eşti aici? 

Eu Te Aud Şoptind...

(scrisă 8 mai 2009)

Cind prin suflet se scurge venin...

Am o luna tare aiurea cred ca niciodata in viata nu am avut parte de asa ceva...

Dar ce trebuie sa fac? Daca pling nu ma ajuta, daca urlu nici atit, daca incerc sa gindesc pozitiv e pentru moment, daca meditez e pentru moment ca trec 5 minute si mintea isi face singura scenarii negative...

Frica ma urmareshte peste tot... nu stiu... chiar nu stiu...

Dar tare e aiurea cind nu eshti fericit deloc.. cind toti cei care te inconjoara te privesc cu ochi reci...

Cind astepti o imbratisare si nu vine... cind visezi la nishte vorbe care ti-ar alimenta sensul de a te simti important si nus...

Si uite asa trec zilele mele, nu ma pot concentra la nimic, nu am ceva care sa ma satisfaca, nu reushesc sa ma concentrez asupra frumosului care ma inconjoara... ma irita tot, niciodata nu m-am cunoscut asha de pesimista si ma intreb: dracie chiar sunt asha?

Ma trezesc cu agitatie deja din draga dimineata si imi zic, ei hai azi cit de rau mai poate fi, cu cit mai rau ca ieri?
Incerc sa iau un dejun sarac de tot dar nu reusesc sa bag nimic nici cu cea mai mare forta in gura asta plictisita de mincare...apoi vine prinzul si eu iarasi ma enervez...cum la naiba iar trebuie de mincat? si tot asha vine seara si eu ma aprind, mai nu imi e foame si gata ....

Parca tot ce ma inconjoara e o frica enorma, parca e tot mai enorm decit mine, parca am de suportat doar tuneluri, doar negru si cenusha...si apoi mai am si momente mai caldute cind ma gindesc, mama mea a stat in pat un an cu cancer si plingea de dureri..dar eu ma pling de o depresie si imi pare ca e sfirsitul lumii...

Aici cam mi s-au terminat cuvintele... sunt cam goala, cum e sa mergi inainte pe strazi si sa fii turbat de nishte scene in imaginatia proprie care pot fi ireale si care ti le face mintea singura, care poate nici pe departe nu se vor indeplini, dar eu sufar pentru niste lucruri care imi trezesc frica si nelinishte...

Am nostalgie mare de tara mea..acolo parca totul e mai calm, acolo parca prinzi puteri si acolo parca totul e mai colorat..am impresia ca tara asta in care stau o sa ma distruga, nu am prieteni si stii cit doare, sa ai dorinta de a avea un om alaturi dar sa realizezi cand deschizi ochii ca nu ai cu cine comunica si cu cine iesi... fie cum n-ar fi dar in strainatate esti si vei ramine strain MEREU...

e o scrisoare care la sigur mi-o dedic mie sau doar incerc sa scot din mine haosul si confuzia care ma domina...asha cind ma simt rau ma gindesc si mi-e dor de nishte oameni pe umarul caruia ash putea capul si sa pling..dar apoi..Easy..nui asha ceva...si daca este sa fiu reala sunt un om inchis, trebuie sa prin incredere in tine casa ma pot deschide, dar daca am apucat de incredere atunci tine-te eshti al meu si vreau sa iti povestesc tot...
Mdaaa, si asta e aiurea ca nu toti au dorinta si rabdarea de a te asculta si daca mai eshti o persoana perturbata ca mine atunci chiar nici 10 kg de rabdare nu ajung pentru problemele mele...

Ok, m-am eliberat un pic si am pe fundal muzica ruseasca veche si frumoasa, muzica cu tilc si cuvinte cu sens nu rahat de asta din ziua de azi...

O zi de vineri cit se poate de speciala

-Alo..micuţă ce faci? Cînd ne vedem?
- La 20.45 te duc la cină.
Ok, tot superb..ajung la destinaţie într-o rochie de seară, şi în ciorapi de noapte..ahaha la dracu am slăbit că îmi cădeau.. pe lîngă faptul că mă simţeam ridicol am intrat în isterică.. Rîdeam ca o nebună.. Ei hai aşa nu merge, am venit acasă şi mi-am luat o pereche de ştrampi omeneşti..
Reluăm..
Parcă era un copil fără răbdare.. cu mii de întrebări unde îl duc...

Am intrat aici, era superb.

O masă specială în coltul retras al localului ne aştepta.. cu 2 pahare de vin alb..
Nu aveam foame, dar îmi făcea o deosebită plăcere un lucru..
Seara asta e a mea, seara asta conduc eu.. La jumate de cină, s-a apropiat de noi chitaristul.. şi mi-a dedicat o piesă... Mm, chiar frumos de tot..

Încet încet s-a spulberat lumea pe la casele lor, aşa ca am răams în 3.. Am cîntat cît am putut toţi 3 pînă trecuse miezul nopţii..
Ieri mă privea mai divers decît de obicei.. ce frumos..
Nu erau nevoie de cuvinte.. ochii spuneau mult.. Animalica noapte calorică a încheiat frumoasa noastră seară..
Ce frumoasă eşti ..Cu ochii tăi vorbăreţi...printre şoapte de întuneric cu o lumină oarbă îmi pronunţau buzele lui mesajul!!!

La Multi Ani Alexandrel...

3 Ani in urma la ora 12 ma sunase cumnatul tot emotionat si agitat si mi-a spus pe o suflare usoare, a nascut.. tot bine.. si eu iam raspuns zimbind: A dat Dumnezeu, hai noroc.

Atunci a batut la usa, mama,matusa si verisoara... Le-am dat noutatea,mama avea lacrimi de bucurie... ce frumos..

Concluzia zilei..

E uşor să fii curat pe din afară, Îţi trebuie doar apă, săpun şi un burete !!!

Istoria

Bună Seara, mă numesc Victoria şi aş vrea să îţi povestesc istoria mea.
-Cui mă îmi zice aia? Taci dracului iam răspuns, ştii bine că ţie ţi le spun..
-Ah, ok. Sunt aici, te ascult!
-Nu mă asculta, tu doar trăieşte cu mine!
A fost o zi comună, nu ieşită din norma simplităţii. Am lucrat 5 ore, în pauză m-am apucat să îmi notez în agendă de ce îmi este frică mie în viaţă, o să revin să public ce mi-a ieşit, dar m-a întristat tare rezultatul.
Apoi am făcut shopping, la dracu neureşit deoarece mi-am cumparat o pereche de cizme frumoase, doar că mai am o pereche cam asemănatoare, uff mîine o să le schimb.. cu cele negre şi lungi care mi-au plăcut de cînd leam văzut în vetrina cu lumină aprinsă pe lîngă care treceam noaptea..
Apoi am avut un seminar la universitate, şi decanul cel simpatic cu ochi albaştri, care îmi zîmbeşte mereu lung şi special, mă întreabă cum îmi merge.. Bine, tot OK. După eticheta englezească.
Seara s-a finalizat cu o conversaţie de dragul lumii. Că de mult nu am mai stat la taclale cu sora, mai mereu mă critica. Dar azi a fost divers, am vorbit şi iam spus despre viza mea de reşdinţă în tunelul întunecat. La care ea mi-a spus, dar eşti aşa frumoasă, nu înţeleg de ce te simţi aşa..
Nu ştiu nici eu, poate că nu mă cunosc prea bine, dar nu am încredere în mine, şi nu sunt proastă, nu ştiu cum pot folosi ceea ce am, şi apoi îi spun, dar de ce în viaşă trebuie să ai şi şcoală pentru a şti cum trebuie să te porţi cu bărbaţii..
Dacă eşti prea deschisă cu ei te folosesc, dacă te culci devreme te socot curvă,dacă te porţi frumos-ei se poartă urît,dacă te porţi urît..dar cum să mă port urît? Eu nu pot.
Aş vrea doar simplitate, fară atîta şcoală şi luptă prostească în zadar.. dacă dragoste nu e nimic nu e.. şi basta..
Să revin la mine şi să nu mă amăgesc din nou cu filosofia vieţii, ştiu că sunt bună la vorbit.
Ce am făcut cu bărbaţii mei pînă acum? Sex tradiţional şi din dragoste? Inhibată ca o şopîrlă, mimînd orgasme? Am fost bijuterie, şi mă simţeam bine îmbrăcată frumos alături de ei..
De ce trebuie să te îmbraci ca o curvă cu rochii scurte cu tocuri înalte şi incomode?
Ţi-am spus istoria,am trăit 11 ani în complex de inferioritate, şi continui prin a nu şti cum să mă comport cu bărbaţii după ideile universului.
Pentru că eu mă comport aşa cum sunt, dar vezi tu.. nu îmi merge aşa.. trăiesc eşecuri..se plictiseşte lumea..
Mi-e prea trist să scriu tot ce vroiam, vreau doar să îţi spun că mi-e frică că va trece viaţa şi nu o să reuşească să mă iubească şi pe mine aşa cum sunt, şi nu un simplu cineva.
Abia aştept să plec în vacanţa de iarnă în Sofia, să mă plimb pe străzi antice, şi să respir istorie!

Ce se întîmplă cu oamenii?

De la un timp încoace,aproape toţi oamenii din viaţa mea au luat-o razna...
Oameni cu care împarţeam activităţi, oameni cu care rîdeam, oameni de la care luam un sfat, sau cărora le dăadeam...
Nu nu aşa trebuie să fie azi..
Şi nici nu mă doare că ies dimineaţă din casă, şi nu îi mai aud la telefon, şi nici nu mă gîndesc ca intram în casă şi mă gîndeam cînd îi văd urmatoarea dată...
Nu asta a creat universul, aşa am devenit noi...
Avem o putere enorma de a distruge, de a strica, de a scuipa acolo unde odata poate ai plîns sau poate pur şi simplu te-ai simţit bine..
E simplu să dai din mîină de parca ai şterge masa de nisip...
Dar cînd te întorci înapoi nu găseşti nimic din ceea ce ai semănat..
Aşa sunt oamenii..Aşa au devenit...

8 martie...

Ăsta e buchetul bucuriei pentru noi femeile frumoase care cu prezenţa înnobilăm orice!

Mă simt bine, am început a lucra cu mine, se apropie ziua cea mare şi mult aşteptată, mîine merg la psiholog. Nu mai am răbdare să mă apropii de acea clipă cînd v-a trebui să intru.

În rest am avut un weekend superb blog. Am fost aici :şi ne-am plimbat de mîină..

Ne-am sărutat şi ne-am privit ochii noştri frumoşi şi fericiţi..
De fiecare dată cînd plecam de la el, m-a găsit şi m-a luat acasă zicîndu-mi că sunt impotantă. Trebuie să îl cred Doamne altfel nu mai reuşesc să merg înainte!!!

Mie!

Bună blogule!!! Nu sunt tristă, nu sunt nici nesatisfăcută. Sunt doar cam haotică sau trec prin nişte momente care ar trebui să ştiu cum să le organizez ca să fie puse bine la loc. Şi nu ştiu cu ce să încep ca să fie totul bine..

Ce meschini suntem viaţă cu tine, ne plîngem ca proştii că ne merge rău şi că nu e niciodată totul perfect. Că trece rapid timpul şi nu reuşim să facem tot cum am fi vrut. O să le fac pe toate că doar nu mă gonesc turcii.

Că drept spune proverbul vechi, Cu răbdarea treci şi marea, e doar frica şi autosugestia de negativ.. În schimb am avut o duminică formidabilă şi plină de căldură. Am stat încleiată de pat pînă la amiază, apoi am cutreierat.. cred că a obosit motorul maşinii, dar nu şi ochii de la atîta verde în jur, atîtea flori şi frumuseţe.. E toamnă în toi.. E toamnă în suflet.. E frumos !!!

Deliberare de negativ.. (Sfogo)

Eu nu regret povestea de iubire,

dar e nespus de trist şi de ciudat
să simţi c-asemeni unui fir subţire
ceva frumos din tine s-a sfărmat.

Ceva am rupt din mine! Mă sculptasem prea rigidă prea pasivă prea plină de negativ, prea dezămăgită de parcă aş fi avut 40 de ani şi viaţa îmi era pe sfîrşite..

Şi apoi într-o zi mi-am zis.. Basta copilă..

Cît poţi să te distrugi condiţionată de tine însuţi? Aşa că mi-am luat cartea în dinţi şi m-am, aşezat în sala de lectură, cred că se făcuse deja miezul nopţii, cînd paza mi-a şoptit că trebuie să închidă.. citisem mult..

aveam sete de util, de a petrece timpul pentru mine, pentru sufletul meu!

De la ceva timp încoace des mă întrebam, unde dracu e iubirea.. că aş fi gata să iubesc atît de mult, să mă deschid atît de tare, să dăruiesc atîta linişte sufletească şi atîta calmitate atmosferică.. Că mi-ar plăcea un bărbat care să mă trateze adecvat reciprocului.. un bărbat cu care să aspir sufleteşte şi nu fizic cum se face în secolul 21, cică aşa a ajuns la modă..

Prezenţa cuiva totuşi trezeşte frică, poţi să iubeşti sau poţi să petreci timpul, poţi să apropii sau poţi să îndepartezi..şi acest fenomen se chiamă.. Crimă..Omicidiu

Deseori am ucis şi eu mult.. ce păcat.. nu păcat că regret trecutul.. dar regret că asta am făcut anume eu.. care mă credeam atît de doritoare de ceva puternic..

Recentul mi-a deschis ochii.. băi da puternicul a fost deseori, dar din frica trădării sau din programarea mea automată a conştiinţei spre autodistrugere eram ca o piatră rece şi închisă în sine.. paradox măi că nu realizam.. pînă cînd 2 mîini m-au oprit şi mi-au zis.. băi, nu pleca.. eşti importantă.. dar rece!!!

Căutam un ciocan.. Exact, să îmi dau în cap cu el.. păi de fapt eram şi eu problema, nu mă lăsam liberă cu frică de a nu părea prea insistentă prea prezentă..

Dar oare cum e sa fii prezentă în viaţa cuiva?

Oare cum e să investeşti împreuna cu voce calmă zicînd, băi fată greşim dar e prea important tot ce avem.. investim în universul şi aura noastră..

-Încă nu am împărtăşit tot cuiva ce vreau de la o relaţie.. pentru că lucrez asupra listei..

- Care listă fat-o?

-Băi eşti nebună? Cum care ? Aia în care scriu tot ce am rău şi tot ce am bun!

-La ce dracu îţi fărîmi minţile cu prostii din astea?

Enervată şi oftînd, răspund:
- Taci minte.. Că eşti proastă.. Trebuie să mă susţii dar să nu mă întrebi prea multe, că nici eu nu ştiu prea multe!

-Bine, fat-o! Fii liberă, fii sinceră, fii tu însuţi.. fii aşa cum eşti.. dar fii bună!

Împăcate, ne-am luat cursul drumului împreună din nou!

Senzaţii serale..

De la un timp încoace mă tot întreb de ce folosesc punctele de suspensie cînd scriu ceva? Şi îmi răspund cu mai multe semnificate dar parcă nici unul nu mă prea aranjează!

Să par mai gînditoare? Să fac o mască precum că aş fi foarte deşteaptă şi uite le folosesc? Sau poate e un semn de nişte gînduri alterate, dar în acelaş timp şi neclare..cine ştie, nici eu nu prea ştiu înca bine.

Azi s-au repetat alegerile din ţărişoara mea Moldova. Am fost cu familia să ne facem datoria de cetăţeni zburaţi departe peste hotare. Eram agitată şi plină de dorinţă, speranţă şi parcă cu aşteptări mari să se schimbe ceva acolo.

Oare o să se schimbe? Oare o să pot sa mă întorc să traiesc acolo? Cum va fi mîine ? Imediat după ştampilarea hîrtiei cu nişte nume neclare şi nişte buchii cu desene comerciale..mi-au apărut şi realitaţile.. Nu se mai schimbă doamne nimic acolo, e cumparat totul demult. Nu se lasă Vrabia condusă aşa simplu, am prins răutate agresivitate, dorinţă de criminalitate, ură..senzaţii care mi se manifestă enorm de rar.. Apoi şi lacrimi au apărut..melancolie,nostalgie, vedeam avioane ce zboară..

Mi-e dor de casă de mormintele rudelor mele, de mormintul tău care stă într-un cimitir frumos, într-un sat aparte - Sat al copilariei ei şi al meu.. Dor de simplitatea si saracia pe care am trait-o.. Aici departe de casa, am devenit materialista, cu fuga dupa lux si dupa lucruri care sunt prea departe de spiritual. Nu mai sunt simpli cum eram citiva ani in urma.. Invidia totusi ne caracterizeaza ca trasatura a poporului..

Odata ce am ajuns la Ambasada azi, se oglindeste si starea poporului nostru moldovean de peste hotare. Oameni care zimbeau alaturi de prieteni,familii, amici, rude..Erau si altii care nu aveau pe nimeni alaturi si stateau cu fruntea incruntata uitindu-se la scari si la cei care coboara de sus, de acolo de la etajul 2 unde se petrecea marea agitatie.

Cert era un lucru in mintea mea gindind, pe fata fiecaruia se citea greutatea,tristetea si cel mai lucid lucru : MUNCA pe care fiecare o face aici in strainatate. Oameni cu minile pline de piele moarta, femei pline de pietre sufletesti.. Oamenii din tara mea cit ii iubeam privindui si admirind frumusetea lor ca s-au adunat acolo obositi dupa lucru, dar plini de speranta. Bolborosea spasmul de observatie in mine, partea aia de Italie cu o cladire strimta ca nui gasesc alt cuvint potrivit, neingrijita exact ca o cutie de chibrite noua si neinceputa, plina de niste furnici care supravietuiesc in ea.. furnicile erau ei, chinuiti de soarta.

Am inteles de ce sunt rasisti italienii cu noi. Ei inca se intreaba cum un strain poate lucra asa greu asa mult, cum poate rabda debilizmul si rasizmul italian, cum poate plati o chirie dupa ce construiesti case mari patronilor idioti si schizofreni, si cu toate astea sa zimbesti zi de zi, sa fii draga fericit intr-o tara straina, si sa te uiti la soare calm la suprafata... chiar nu inteleg ei asta.. Rasisti, dementi, rai, si plini de invidie, rapanosi si rigizi ca piatra din gradina dracului... asa ii vad zi de zi.

Nu prea vad ce scriu pentru ca imi alearga degetele pe tastatura rapid, ce viata mai avem acum, nu mai scriem cu pixuri de alea ieftinioare de la piata, dar tapam ca directorii la computer... Cit materialism doamne.. cit lux a mai iesit acum, lumea a si uitat cum se traia inainte. Cind erau timpuri ca o inghetata de 1 leu se impartea la 3 copii. Cind se mincau fasole cu prajitura facuta de mama in tigaie si imi parea ca e sarbatoare mare in casa...

Mi-e dor.. de copilarie, de saracie si de frumusete enorma.. Mi-e dor de tine mama, care stai acolo singura in tara aia plina de coruptie.. A fost o scrisoare unde am incercat sa las raul, tocmai pentru ca vreau sa ma culc calma, dar nu pot. Am mai trait starea asta ceva timp in urma.. negru, cenusiu si sur ne asteapta... ce va fi mine?

Pina la urma stiu una - Prieten cu timpul nimeni nu s-a facut asa ca el nu se opreste..