Gîndul Dimineţii

Când iubeşti puternic, găseşti întotdeauna ceva nou în persoana iubită.

(Pascal)

Descoperiri...

Un om sănătos trebuie sa exprime mereu ce simte... deoarece altfel se inhibă şi devine...cum?
Rece? sau rigid ca o piatră? Rămîne de scris încă, pînă a decide finala concluzie despre cei care exprimă puţin despre ceea ce simt.
Am vazut azi la TVR un reportaj despre Tatiana Stepa, încă un suflet frumos care a murit mărunţit de crîncenul cancer, care îi ea pe cei mai frumoşi, pe cei mai importanţi..pe cei de care avem atîta nevoie!
De ce fericirea e prea greu de descris? Iar momentele cînd tristeţea îşi construieşte staţie în viaţa ta, se menţin şi te apasă nătîng?

Ziceam de ea, de Tatiana Stepa, are o voce splendidă şi uluitoare.. îmi lipseşte vocabularul ăla cu detalii şi sinonime ca să pot descrie tot..

Ore noi oamenii ne simţim vreo-data împliniţi? Oare ajunge ziua aia cînd ne zicem: DA, sunt realizat şi acum nimic nu mă împiedică..
Rămîne de descoperit şi starea asta..
În principiu e haos mare, dar e mai bine cîmd există ceva de aranjat decît să stau fără treabă!

Descoperiri...

Un om sănătos trebuie sa exprime mereu ce simte... deoarece altfel se inhibă şi devine...cum?
Rece? sau rigid ca o piatră? Rămîne de scris încă, pînă a decide finala concluzie despre cei care exprimă puţin despre ceea ce simt.
Am vazut azi la TVR un reportaj despre Tatiana Stepa, încă un suflet frumos care a murit mărunţit de crîncenul cancer, care îi ea pe cei mai frumoşi, pe cei mai importanţi..pe cei de care avem atîta nevoie!
De ce fericirea e prea greu de descris? Iar momentele cînd tristeţea îşi construieşte staţie în viaţa ta, se menţin şi te apasă nătîng?

Ziceam de ea, de Tatiana Stepa, are o voce splendidă şi uluitoare.. îmi lipseşte vocabularul ăla cu detalii şi sinonime ca să pot descrie tot..

Ore noi oamenii ne simţim vreo-data împliniţi? Oare ajunge ziua aia cînd ne zicem: DA, sunt realizat şi acum nimic nu mă împiedică..
Rămîne de descoperit şi starea asta..
În principiu e haos mare, dar e mai bine cîmd există ceva de aranjat decît să stau fără treabă!

Mîncărime la neuroni

Nu că mi-ar merge rău dar de ce nu poate merge bine bine?
Azi am privit un film , parcă m-a prins la ţanc cu stările..
Zilele astea în sfîrşit mă duc la mult aşteptata lecţie de yoga. Sunt preaplină de mine, trebuie să mă eliberez de greutatea care cîntăreşte mult.
Apoi mă gîndeam că ar fi bine ca nimeni să nu ştie adresa asta de blog şi să nu citească niciodată probleme mele, să fi devenit oare o agendă unde organizez tot pe rafturi?
Mă înspăimîntă ideea, dar pînă la urmă nui nimic criminal aici.

Voi cum luptaţi cu frica personală? Prea sufletist să fii nui prea bine, adică e bine dar e de modă veche. Dacă mi-aş citi tot ce postez de la bun început am o problemă, nu mă regăsesc, mă caut încă, sunt în conflict cu mine însumi.
Nu îmi iese aşa cum aş fi vrut..
Deşi repet nui o perioadă rea..
M-am anulat un pic în ultimul timp, m-am redus ca prezenţă care comunică, şi am descoperit că comunic doar cu ăia care ştiu că o sa aibă timp să mă asculte şi să mă rabde. Pentru că cu restul nici nu merită să mă deschid dacă au alte treburi.
Cît despre film..trata întunericurile mele sufleteşti, nu o să revin cu detalii, tocmai deoarece mulţti revin la blogul ăsta să îl citească şi nu vreau să vă obosesc.
Ştiu una, de tristeţe nu o să mor, de tristeţe sufăr, dar asta îmi conservăvulcani în mine, acum am ajuns la faza cînd am prea mulţi şi chiar trebuie să iau o pauză să îmi revizuiesc antiquariatul sufletesc...
Să mă iubesc mai mult, să mă gîndesc la mine, la probleme mele, să nu mai fiu atît de disponibilă mereu pentru toţi.. Şi în fine, să o trăiesc !
hai că am închis pe un ton de plan, şi asta mă bucură. M-am dus..

Mîncărime la neuroni

Nu că mi-ar merge rău dar de ce nu poate merge bine bine?
Azi am privit un film , parcă m-a prins la ţanc cu stările..
Zilele astea în sfîrşit mă duc la mult aşteptata lecţie de yoga. Sunt preaplină de mine, trebuie să mă eliberez de greutatea care cîntăreşte mult.
Apoi mă gîndeam că ar fi bine ca nimeni să nu ştie adresa asta de blog şi să nu citească niciodată probleme mele, să fi devenit oare o agendă unde organizez tot pe rafturi?
Mă înspăimîntă ideea, dar pînă la urmă nui nimic criminal aici.

Voi cum luptaţi cu frica personală? Prea sufletist să fii nui prea bine, adică e bine dar e de modă veche. Dacă mi-aş citi tot ce postez de la bun început am o problemă, nu mă regăsesc, mă caut încă, sunt în conflict cu mine însumi.
Nu îmi iese aşa cum aş fi vrut..
Deşi repet nui o perioadă rea..
M-am anulat un pic în ultimul timp, m-am redus ca prezenţă care comunică, şi am descoperit că comunic doar cu ăia care ştiu că o sa aibă timp să mă asculte şi să mă rabde. Pentru că cu restul nici nu merită să mă deschid dacă au alte treburi.
Cît despre film..trata întunericurile mele sufleteşti, nu o să revin cu detalii, tocmai deoarece mulţti revin la blogul ăsta să îl citească şi nu vreau să vă obosesc.
Ştiu una, de tristeţe nu o să mor, de tristeţe sufăr, dar asta îmi conservăvulcani în mine, acum am ajuns la faza cînd am prea mulţi şi chiar trebuie să iau o pauză să îmi revizuiesc antiquariatul sufletesc...
Să mă iubesc mai mult, să mă gîndesc la mine, la probleme mele, să nu mai fiu atît de disponibilă mereu pentru toţi.. Şi în fine, să o trăiesc !
hai că am închis pe un ton de plan, şi asta mă bucură. M-am dus..

Ce frumos

Tot e frumos .. tu eşti frumos..ochii tăi sunt frumoşi.. mîinile tale sunt fragile.. sufletul tău este sprinten..

Vocea ta e căldură, vorba ta e lumină..

Prezenţa ta e calmare.. Lipsa ta nui durere, lipsa e doar infinit..

Paşii tăi sunt tandreţe.. Corpul tău e un mac.

Ei, ai înţeles tu, Nu? E prea bine cu tine, e prea bine cu NOI!

Ce frumos

Tot e frumos .. tu eşti frumos..ochii tăi sunt frumoşi.. mîinile tale sunt fragile.. sufletul tău este sprinten..

Vocea ta e căldură, vorba ta e lumină..

Prezenţa ta e calmare.. Lipsa ta nui durere, lipsa e doar infinit..

Paşii tăi sunt tandreţe.. Corpul tău e un mac.

Ei, ai înţeles tu, Nu? E prea bine cu tine, e prea bine cu NOI!