Balada plecării...

Ai sunat la uşa mea... Parcă te aşteptam ,dar parcă nu eram gata să te văd... Am mers pe aleea aia lungă, plină de copaci mirositori..era întuneric şi licuricii străluceau in cadenţe de dans... Dar Noi, unde mergeam? Noi mergeam cu capul plecat.. tu încercai să mă cuprinzi, şi îmi plăcea doamne pînă la infern..dar te-am respins... tu mă invitai să mîncăm îngheţată, să facem o plimbare...dar eu te-am respins, şi am închis uşa casei după mine, iar tu ai rămas jos la parter, cu capul în pămînt şi făceai paşi lenţi... Am închis uşa şi m-am trîntit jos pe podea... Apoi s-a auzit şi uşa blocului cum ai închis-o...Aşa ai plecat... Am deschis dulapul, aruncînd o privire acolo şi e gol... M-am aşezat pe patul meu mic şi am plîns... Cît aş vrea să ştiu ce faci acum, şi la ce te gîndeşti...Cît aş vrea să te cuprind să îşi spun că eşti viaţa mea..că eşti tot ce îmi visez... Dar nu te sun, nu te caut..cu ce să umplu timpul încă nu ştiu...mai am o noapte înainte...noaptea trece..dar ziua de mîine va fi o veşnicie... Vei veni să mă cauţi? Te aştept aici...da, supărată şi plină de lacrimi, dar te aştept! Cum să adorm fără tine? Trebuia să îţi fac rău, trebuia să te calc pe suflet să realizezi şi tu cîte ceva... Cu ce mă aleg încă nu ştiu...dar tare îmi este dor de tine...de parcă a trecut o veşnicie... (Fragment de dragoste şi frămîntări din cartea mea actuală)

Balada plecării...

Ai sunat la uşa mea... Parcă te aşteptam ,dar parcă nu eram gata să te văd... Am mers pe aleea aia lungă, plină de copaci mirositori..era întuneric şi licuricii străluceau in cadenţe de dans... Dar Noi, unde mergeam? Noi mergeam cu capul plecat.. tu încercai să mă cuprinzi, şi îmi plăcea doamne pînă la infern..dar te-am respins... tu mă invitai să mîncăm îngheţată, să facem o plimbare...dar eu te-am respins, şi am închis uşa casei după mine, iar tu ai rămas jos la parter, cu capul în pămînt şi făceai paşi lenţi... Am închis uşa şi m-am trîntit jos pe podea... Apoi s-a auzit şi uşa blocului cum ai închis-o...Aşa ai plecat... Am deschis dulapul, aruncînd o privire acolo şi e gol... M-am aşezat pe patul meu mic şi am plîns... Cît aş vrea să ştiu ce faci acum, şi la ce te gîndeşti...Cît aş vrea să te cuprind să îşi spun că eşti viaţa mea..că eşti tot ce îmi visez... Dar nu te sun, nu te caut..cu ce să umplu timpul încă nu ştiu...mai am o noapte înainte...noaptea trece..dar ziua de mîine va fi o veşnicie... Vei veni să mă cauţi? Te aştept aici...da, supărată şi plină de lacrimi, dar te aştept! Cum să adorm fără tine? Trebuia să îţi fac rău, trebuia să te calc pe suflet să realizezi şi tu cîte ceva... Cu ce mă aleg încă nu ştiu...dar tare îmi este dor de tine...de parcă a trecut o veşnicie... (Fragment de dragoste şi frămîntări din cartea mea actuală)

Balada plecării...

Ai sunat la uşa mea... Parcă te aşteptam ,dar parcă nu eram gata să te văd... Am mers pe aleea aia lungă, plină de copaci mirositori..era întuneric şi licuricii străluceau in cadenţe de dans... Dar Noi, unde mergeam? Noi mergeam cu capul plecat.. tu încercai să mă cuprinzi, şi îmi plăcea doamne pînă la infern..dar te-am respins... tu mă invitai să mîncăm îngheţată, să facem o plimbare...dar eu te-am respins, şi am închis uşa casei după mine, iar tu ai rămas jos la parter, cu capul în pămînt şi făceai paşi lenţi... Am închis uşa şi m-am trîntit jos pe podea... Apoi s-a auzit şi uşa blocului cum ai închis-o...Aşa ai plecat... Am deschis dulapul, aruncînd o privire acolo şi e gol... M-am aşezat pe patul meu mic şi am plîns... Cît aş vrea să ştiu ce faci acum, şi la ce te gîndeşti...Cît aş vrea să te cuprind să îşi spun că eşti viaţa mea..că eşti tot ce îmi visez... Dar nu te sun, nu te caut..cu ce să umplu timpul încă nu ştiu...mai am o noapte înainte...noaptea trece..dar ziua de mîine va fi o veşnicie... Vei veni să mă cauţi? Te aştept aici...da, supărată şi plină de lacrimi, dar te aştept! Cum să adorm fără tine? Trebuia să îţi fac rău, trebuia să te calc pe suflet să realizezi şi tu cîte ceva... Cu ce mă aleg încă nu ştiu...dar tare îmi este dor de tine...de parcă a trecut o veşnicie... (Fragment de dragoste şi frămîntări din cartea mea actuală)

Dacă... (delir haotic)

Dacă într-o dimineaţă, eu aş realiza că ai plecat în poaspăt răsărit...cu valizele tale, pentru o altă viaţă, aş umplea oraşul cu mirarea mea...
Dar cine ştie, poate după un pic..aş începe să îmi organizez existenţa, şi m-aş convinge că v-oi reuşi să înving şi absenţa..

Mi-aş chema amicii plină de curiozitate şi entuziasm, şi aş pleca de aici...

Aş schimba toate opiniile, şi aş arde orice poză, m-aş impune, m-aş condiţiona, şi cine ştie poate întineresc..dar oricium v-oi reuşi...
Nu ştiu cînd, nu ştiu cum...

Dar dacă un mîine eu, aş realiza ca noi doar ne suportăm, aş înţelege că nu mai stăm de vorbă.. Te-aş privi şi nu te-aş cunoaşte deloc...

Eu aş vopsi cu culori pereţii , şi stele pe pod, ţi-aş spune orice lucru pe care nu ţi l-am zis vre-odata...
Ce periculoasa este cotidianitatea şi liniştea...

Unde eşti, cum trăieşti în interiorul tău?

Mai sunt încă sentimente, în vorbirea ta în şoapte, şi în mîinile tale este dorinţa de a strînge...acea mîina a mea în a ta...

Tu dormi, şi nu te gîndi, la dubiile dragostei, pentru că orice frică stupidă este o probă pe care ţi-o dau...

Şi rămîn, şi te caut...
Nu te mai las niciodată...

Va tutto bene!

Impunere personala!!!

Asa isi incepe ziua un om pozitiv..isi spune "va tutto bene"(merge totul ok).. si apoi ziua prinde culoare, apoi prinde caldura, apoi apare si zimbetul plin de placere si satisfactie, apoi vine si calmitatea interioara...

Un om pozitiv se plimba calm pe strazi, exact ca fata pe care am zarit-o ieri de la fereastra casei mele si am admirat-o mult.. mergea incet intr-o rochie alba si incaltata in niste incaltari usoare, avea un mers leger si parca zbura...
Avea parul strins pe spate, dar firele rebele erau imprastiate pe obraji de la bataia vintului..
Minile mergeau in cadenta cu pasul...

Un om pozitiv, are diminetile senine, are cerul de un albastru transparent si isi spune mereu: Viata are sens...

Sa vedem un pic cum isi are viata un om nu vreau sa-l numesc negativ, dar un om care nu are o legatura prea buna cu pacea si linistea interioara...

Nu doarme noaptea, are cosmare, se trezeste fara zimbet si pasiv...
Are diminetile si serile tormentate, este merue in cautarea a unei realizari, vorbesc despre satisfactia personala si despre lucrurile care l-ar putea face fericit...

Un om trist, plange si e inhibat, izolat, stins, cenusiu, ars, si necaji...

Exact ca fata de azi care am zarit-o tot de la fereastra casei mele, cu parul lipit de obraji deoarece mergea neuniform si u capul aplecat...
Avea o pereche de blugi simpli de un albastru cenusiu si o geaca de un cafeniu mediu, purta o pereche de papuci de un albastru inchis si privea pamintul de parca comunica cu el...

Atunci mi-am zis: "Mai tare e stranie lumea asta" , unul rade altul plange, unul zimbeshte altul sufera... nu suntem niciodata in egalitate....

Si tu ce tip de OM esti?

Mi-am inchis fereastra si m-am intins pe patul meu mic dar comod, priveam podul de parca era un cer albastru cu stele...si am respirat calm zicindu-mi... eu fac parte din oamenii pozitivi...!!!

Va tutto bene!

Impunere personala!!!

Asa isi incepe ziua un om pozitiv..isi spune "va tutto bene"(merge totul ok).. si apoi ziua prinde culoare, apoi prinde caldura, apoi apare si zimbetul plin de placere si satisfactie, apoi vine si calmitatea interioara...

Un om pozitiv se plimba calm pe strazi, exact ca fata pe care am zarit-o ieri de la fereastra casei mele si am admirat-o mult.. mergea incet intr-o rochie alba si incaltata in niste incaltari usoare, avea un mers leger si parca zbura...
Avea parul strins pe spate, dar firele rebele erau imprastiate pe obraji de la bataia vintului..
Minile mergeau in cadenta cu pasul...

Un om pozitiv, are diminetile senine, are cerul de un albastru transparent si isi spune mereu: Viata are sens...

Sa vedem un pic cum isi are viata un om nu vreau sa-l numesc negativ, dar un om care nu are o legatura prea buna cu pacea si linistea interioara...

Nu doarme noaptea, are cosmare, se trezeste fara zimbet si pasiv...
Are diminetile si serile tormentate, este merue in cautarea a unei realizari, vorbesc despre satisfactia personala si despre lucrurile care l-ar putea face fericit...

Un om trist, plange si e inhibat, izolat, stins, cenusiu, ars, si necaji...

Exact ca fata de azi care am zarit-o tot de la fereastra casei mele, cu parul lipit de obraji deoarece mergea neuniform si u capul aplecat...
Avea o pereche de blugi simpli de un albastru cenusiu si o geaca de un cafeniu mediu, purta o pereche de papuci de un albastru inchis si privea pamintul de parca comunica cu el...

Atunci mi-am zis: "Mai tare e stranie lumea asta" , unul rade altul plange, unul zimbeshte altul sufera... nu suntem niciodata in egalitate....

Si tu ce tip de OM esti?

Mi-am inchis fereastra si m-am intins pe patul meu mic dar comod, priveam podul de parca era un cer albastru cu stele...si am respirat calm zicindu-mi... eu fac parte din oamenii pozitivi...!!!

Nu am chef azi...N+am chef de nimic..

Am revenit... vezi cum sunt? Vin aici doar cînd mi-e greu... atunci cînd simt că mă rup în mii de bucăţi şi nu a cu cine comunica..
Ce s-a mai înîmplat de recent.. Nu mari schimbări...
Tremureală, frică, mii de gînduri, agitaţie sufleteasca, non concentrare, chiar am avut zile cînd mă duceam la bibliotecă în sala de lectură, de dragul a nu sta acasă..şi aşa eram dusă de valuri că uitam să îmi încui bicicleta, am uitat să îmi încui şi dulapul unde lăsam geanta cu lucruri personale...
Din fericire nu mi s-a înîmplat nimic...

Starea e aceeaşi, lucrul trist e că tare am mai obosit de mine, să mă văd aşa...
Am împărţit cu tine că vreau să mă mut, la care tu m-ai trimis să închiriez un apartament cu amicul meu... Super idei de viaţă.. Eu zic ferm convinsă, că îţi pasă enorm de mult...

Atunci nu am mai stat pe gînduri şi ţi-am scris: - Sunt nefericită.. Şi apoi lucrurile nu mai merg între noi.. Să lăsăm totul aşa cum este, te rog frumos nu mă căuta, nu mă suna (chiar dacă nu îmi doresc să fie aşa) apoi ţi-am mai scris va fi greu dar e mai bine aşa...

Nu am explicaţii de ce se întimplă aşa...dar să ştii tare Te Iubesc...
Şi apoi ce a fost? Am aşteptat o oră, după care m-ai sunat..dar nu am curajul să îţi răspund.. Apoi despre ce să vorbim?
Prea multe cuvinte s-au spus... Tare mii greu...