Mă doare...

Ştiu că mă contrazic de fiecare dată cînd vin aici, ştiu că în diferite zile vorbesc diferite lucruri...

Dar crede-ma tare mi-e greu...Aş pleca într-o pădure să urlu, să urlu că timpul trece dar eu nu pot învăţa să trăiesc fără tine, şi nu mă pot resemna pe tot ce a fost...

Mă imaginez lîngă casa ta, precum îţi bat în uşă şi îţi spun că te iubesc, dar cum, cum să fie aşa?
Am atîtea frici care mă doboară, am atîtea atacuri de panică care mă îngroapă de tînără...dar am atîta nevoie, nimeni nu ştie cum mă simt, cummerg prin viaşă fără tine...

Oare tu cum stai? Oare ce faci, oare te mai gîndeşti la mine, oare îţi este dor?

Oare, iubite va mai fi posibilitate să ne întîlnim şi să te mai cuprind măcar odată....

Mă doare...

Ştiu că mă contrazic de fiecare dată cînd vin aici, ştiu că în diferite zile vorbesc diferite lucruri...

Dar crede-ma tare mi-e greu...Aş pleca într-o pădure să urlu, să urlu că timpul trece dar eu nu pot învăţa să trăiesc fără tine, şi nu mă pot resemna pe tot ce a fost...

Mă imaginez lîngă casa ta, precum îţi bat în uşă şi îţi spun că te iubesc, dar cum, cum să fie aşa?
Am atîtea frici care mă doboară, am atîtea atacuri de panică care mă îngroapă de tînără...dar am atîta nevoie, nimeni nu ştie cum mă simt, cummerg prin viaşă fără tine...

Oare tu cum stai? Oare ce faci, oare te mai gîndeşti la mine, oare îţi este dor?

Oare, iubite va mai fi posibilitate să ne întîlnim şi să te mai cuprind măcar odată....

Mă doare...

Ştiu că mă contrazic de fiecare dată cînd vin aici, ştiu că în diferite zile vorbesc diferite lucruri...

Dar crede-ma tare mi-e greu...Aş pleca într-o pădure să urlu, să urlu că timpul trece dar eu nu pot învăţa să trăiesc fără tine, şi nu mă pot resemna pe tot ce a fost...

Mă imaginez lîngă casa ta, precum îţi bat în uşă şi îţi spun că te iubesc, dar cum, cum să fie aşa?
Am atîtea frici care mă doboară, am atîtea atacuri de panică care mă îngroapă de tînără...dar am atîta nevoie, nimeni nu ştie cum mă simt, cummerg prin viaşă fără tine...

Oare tu cum stai? Oare ce faci, oare te mai gîndeşti la mine, oare îţi este dor?

Oare, iubite va mai fi posibilitate să ne întîlnim şi să te mai cuprind măcar odată....

sâmbătă, 23 octombrie 2010

nici o luna de pauza, stari la loc....esec...

Dacă-aş şti...

Dacă-aş şti că îţi sunt dragă,
M-aş întoarce înapoi,
Te-aş privi cu-nduioşare,
Bun Găsit iubitul meu!
Dacă-aş şti ca tu ca soare,
Îmi oferi caloarea ta,
M-aş întoarce fără dubii,
Eşti iubitul meu dintîi.
Dar eu ştiu că nu-ţi sunt dragă,
Eu nu sunt femeia ta,
Tu ai altă viaţă acolo,
Întreg universul tau!
Cîte lacrimi, ah durere,
Dor nebun înfometat,
Visuri cît o mare spulberate...
Oare de ce am ajuns aici?
Acum pe drumuri noi, diverse,
Acum îmi este tot strain,
Acum nici toamna nu vorbeşte..
Ea plînge doar,
Dar plînge-n zadar!

Dacă-aş şti...

Dacă-aş şti că îţi sunt dragă,
M-aş întoarce înapoi,
Te-aş privi cu-nduioşare,
Bun Găsit iubitul meu!
Dacă-aş şti ca tu ca soare,
Îmi oferi caloarea ta,
M-aş întoarce fără dubii,
Eşti iubitul meu dintîi.
Dar eu ştiu că nu-ţi sunt dragă,
Eu nu sunt femeia ta,
Tu ai altă viaţă acolo,
Întreg universul tau!
Cîte lacrimi, ah durere,
Dor nebun înfometat,
Visuri cît o mare spulberate...
Oare de ce am ajuns aici?
Acum pe drumuri noi, diverse,
Acum îmi este tot strain,
Acum nici toamna nu vorbeşte..
Ea plînge doar,
Dar plînge-n zadar!

Cam goală inside...

Şi aşa pornesc să scriu, încă nu ştiu despre ce dar pornesc...
Bucuriile ştii ţi se implantează în cap şi nu prea ai cuvinte să le descrii, tristeţile însă ni se imprimă însă pînă la os.. rod şi rod şi nu mai rămîne nimic, te trezeşti cu osteoporoză mentală la creier...

Tristeţile te bagă în sicriu voluntar, mi-am dat seama de ce mii frică cel mai tare în viaţă, nu de potop nu de 2012, nu de foc, de vijelie nici atît, mii frică de durere, mă arde tristeţea...

Căci ea cînd vine e ca una fără cultură, dar ce cultură nici pic de vină sau mustrare de conştiinţă, ea vine intră în casa ta fără invitaţie, nu se descalţă la uşă, calcă tot în picioare, se aşează pe divanul tău preferat care cîndva era loc de relax pentru tine, se uită calmă la orice lucru al tău, le foloseşte pe toate fară a te întreba ceva...dacă o critici te şi mai scuipă în suflet..
Dacă o ingori te urmăreşte şi mai mult, dacă te apuci cumva de plîns ea îţi mai trage o palmă peste cap ca să plîngi dublu...
Noaptea, ziua, dimineaţa, ore ore, secunde, mili, îţi toarnă gînduri cu căldarea peste tine, ca nu cumva să dea Dumnezeu să te apuci să dormi, o enervezi şi mai mult..
Paranoie, batăi de inimă 300/10000sec... schizofrenie sufletească, invaliditate vitală, atacuri de panică, urlete în van, stare de pierzanie...

Am înţeles acum cu asta nu devenim prieteni niciodată, e mai ceva ca dracul... asta te găseşte oriunde...

Asta te duce calmă la mormînt şi poate avea curajul să îţi mai cînte cîte o manea despre baruri, femei goale şi tot aşa...

Atît am avut de spus...