duminică, 23 ianuarie 2011

Nu stii cit de tare imi pare rau ca nu mai esti....ca nu m-ai putut intelege...ca nu ti-am fost prea draga sa te poti sacrifica, nu vreau sa te scriu nu vreau sa te sun, dar tare mi-e greu....ma simt abandonata, singura, si am impresia ca negrul asta va dura o eternitate...

De ce doamne e chiar asa totul? Cum sa ma culc cu gindul ca nu te voi atinge, ca nu voi zimbi in compania ta, cum sa shtiu ca acele mini nu ma vor mai cuprinde?

M-as ingenunchia in centru in fata la toti sa iti cer iertare,dar tu nu vreai...cred ca nu iti sunt indeajuns draga, si nu ma iubesti asa ca mine...

Un lucru stiu tare vreau sa traiesc!

Mă doare...

Ştiu că mă contrazic de fiecare dată cînd vin aici, ştiu că în diferite zile vorbesc diferite lucruri...

Dar crede-ma tare mi-e greu...Aş pleca într-o pădure să urlu, să urlu că timpul trece dar eu nu pot învăţa să trăiesc fără tine, şi nu mă pot resemna pe tot ce a fost...

Mă imaginez lîngă casa ta, precum îţi bat în uşă şi îţi spun că te iubesc, dar cum, cum să fie aşa?
Am atîtea frici care mă doboară, am atîtea atacuri de panică care mă îngroapă de tînără...dar am atîta nevoie, nimeni nu ştie cum mă simt, cummerg prin viaşă fără tine...

Oare tu cum stai? Oare ce faci, oare te mai gîndeşti la mine, oare îţi este dor?

Oare, iubite va mai fi posibilitate să ne întîlnim şi să te mai cuprind măcar odată....

Mă doare...

Ştiu că mă contrazic de fiecare dată cînd vin aici, ştiu că în diferite zile vorbesc diferite lucruri...

Dar crede-ma tare mi-e greu...Aş pleca într-o pădure să urlu, să urlu că timpul trece dar eu nu pot învăţa să trăiesc fără tine, şi nu mă pot resemna pe tot ce a fost...

Mă imaginez lîngă casa ta, precum îţi bat în uşă şi îţi spun că te iubesc, dar cum, cum să fie aşa?
Am atîtea frici care mă doboară, am atîtea atacuri de panică care mă îngroapă de tînără...dar am atîta nevoie, nimeni nu ştie cum mă simt, cummerg prin viaşă fără tine...

Oare tu cum stai? Oare ce faci, oare te mai gîndeşti la mine, oare îţi este dor?

Oare, iubite va mai fi posibilitate să ne întîlnim şi să te mai cuprind măcar odată....

Mă doare...

Ştiu că mă contrazic de fiecare dată cînd vin aici, ştiu că în diferite zile vorbesc diferite lucruri...

Dar crede-ma tare mi-e greu...Aş pleca într-o pădure să urlu, să urlu că timpul trece dar eu nu pot învăţa să trăiesc fără tine, şi nu mă pot resemna pe tot ce a fost...

Mă imaginez lîngă casa ta, precum îţi bat în uşă şi îţi spun că te iubesc, dar cum, cum să fie aşa?
Am atîtea frici care mă doboară, am atîtea atacuri de panică care mă îngroapă de tînără...dar am atîta nevoie, nimeni nu ştie cum mă simt, cummerg prin viaşă fără tine...

Oare tu cum stai? Oare ce faci, oare te mai gîndeşti la mine, oare îţi este dor?

Oare, iubite va mai fi posibilitate să ne întîlnim şi să te mai cuprind măcar odată....

sâmbătă, 23 octombrie 2010

nici o luna de pauza, stari la loc....esec...

Dacă-aş şti...

Dacă-aş şti că îţi sunt dragă,
M-aş întoarce înapoi,
Te-aş privi cu-nduioşare,
Bun Găsit iubitul meu!
Dacă-aş şti ca tu ca soare,
Îmi oferi caloarea ta,
M-aş întoarce fără dubii,
Eşti iubitul meu dintîi.
Dar eu ştiu că nu-ţi sunt dragă,
Eu nu sunt femeia ta,
Tu ai altă viaţă acolo,
Întreg universul tau!
Cîte lacrimi, ah durere,
Dor nebun înfometat,
Visuri cît o mare spulberate...
Oare de ce am ajuns aici?
Acum pe drumuri noi, diverse,
Acum îmi este tot strain,
Acum nici toamna nu vorbeşte..
Ea plînge doar,
Dar plînge-n zadar!

Dacă-aş şti...

Dacă-aş şti că îţi sunt dragă,
M-aş întoarce înapoi,
Te-aş privi cu-nduioşare,
Bun Găsit iubitul meu!
Dacă-aş şti ca tu ca soare,
Îmi oferi caloarea ta,
M-aş întoarce fără dubii,
Eşti iubitul meu dintîi.
Dar eu ştiu că nu-ţi sunt dragă,
Eu nu sunt femeia ta,
Tu ai altă viaţă acolo,
Întreg universul tau!
Cîte lacrimi, ah durere,
Dor nebun înfometat,
Visuri cît o mare spulberate...
Oare de ce am ajuns aici?
Acum pe drumuri noi, diverse,
Acum îmi este tot strain,
Acum nici toamna nu vorbeşte..
Ea plînge doar,
Dar plînge-n zadar!